Supraviețuirea unui masacru este deja suficient de traumatică, etichetarea socială ulterioară doar saturându-i doar pe Quincy, Lisa și Sam. Ultimele fete, pe măsură ce au ajuns să le spună cu genul ăsta de inteligență populară, incapabile să rateze o ocazie, oricât de macabra ar fi, de a pune o poreclă.
Dar singurele umoruri care pot fi găsite în această poveste sunt cele care au ajuns cândva să definească lichidele interne ale ființei umane.
Culoarea roșie a sângelui pătează această propunere narativă într-un ton de thriller care se limitează la teroare. Conturile în așteptare ale celor care sunt capabili să înfrunte răul și să învingă este un argument recurent în literatură și în cinema. Diferența constă în capacitatea de a acționa ca o curea de transmisie față de acel gust de frică profundă ca formă macabră de petrecere a timpului liber.
Gustul pentru thriller are acel punct negru de interes, tensiune, curiozitate de neevitat despre pericolele și temerile care ne condiționează ca ființe umane. Iar acest roman le exploatează pe toate. Fiecare personaj ne ghidează prin labirintele propriilor frici.
Și într-un fel ne învață să le depășim. În măsura în care nu cedăm primului curent de aer rece care anticipează teroarea, vom putea face față cu o mai mare integritate ceea ce se întâmplă în continuare.
Trebuie doar să te comporți cool, să scapi de blocaj, să te ridici pentru un club bun și să aștepți cu răbdare. Poate că clubul nu poate face nimic împotriva unui rău intangibil. Dar absența fricii ajunge să intimideze însăși cauza acelei terori.
De ce nu? Dacă ultimele fete au fost deja învingătoare o dată, de ce nu ar putea să câștige din nou? Empatizând cu Quincy, cu Sam și cu Lisa, prezentate în noua lor viață de apoi după masacr, ne dorim ca situația să se termine în cel mai bun mod. Dacă înving răul, poți închide cartea cu un zâmbet mulțumit după transpirații reci.
Acum puteți cumpăra romanul Supraviețuitorii, Noua carte a lui Riley Sager, aici: