Sentimentul că trec trenurile nu este ceva atât de străin sau de pelerin. Se întâmplă de obicei fiecărui muritor care la un moment dat meditează la ceea ce nu a mers tocmai bine. Perspectiva te poate face să te scufunzi sau să te facă puternic, totul depinde dacă ești capabil să extragi ceva pozitiv între deznădejde și deznădejde. Ceva ca o rezistență în legătură cu propria ta pierdere de vieți.
Dar desigur, cazuri precum cele ale Pepei, protagonista acestei povești, sunt acele cazuri obiective de pierdere a vieții. Este uman să te complați în cauza unei mame scufundate în pierderea soțului ei, dar situația poate deveni atât de absorbantă încât ajunge să-l anuleze pe îngrijitor.
Povestirea unei vieți pierdute din cauza acestei nenorociri extinse de la o mamă la o fiică este o perspectivă dramatică fără egal. În cele din urmă, mama ei reușește să iasă din depresie, dar viața ei pare să fi dispărut între timp de recuperarea mamei sale.
Dacă Pepa a greșit sau dacă a făcut într-adevăr ceea ce trebuia să facă este dilema care îi apare Pepa atunci când noul scenariu al timpului fără dedicare căruia să se predea se deschide în fața ei ca o grea răscruce emoțională.
Dar poate că nu a fost totul rău. În această dăruire pentru recuperarea mamei sale, Pepa a învățat să lupte și să încerce să scoată puținul pozitiv dintr-o viață împovărată. Din acest motiv, când o întâlnește pe Crina, o femeie victimă a traficului de albi, însărcinată și total anulată de asupritorii ei, Pepa se dă trup și suflet eliberării ei, în fața tuturor și a tuturor. Și în noua ei muncă, în îmbunătățirea împărtășită cu acea nouă victimă, poate că și Pepa va ajunge să se elibereze.
Puteți cumpăra cartea Doar traieste, noul roman de Carmen amoraga, Aici: