Prietenie fără trivialități, fără subterfugii. Puțini dintre noi pot număra prieteni pe degetele unei mâini, în cel mai profund concept de prietenie, în sensul său liber de orice interes și întărit prin relații. Pe scurt, afecțiunea dincolo de orice altă legătură din care iese un fel de reciprocitate.
Ceea ce ni se povestește în această carte între Pietro și Bruno ne aduce înapoi la esența a ceea ce am fost, la acea prietenie pe care am încheiat-o uneori, la acele legături pe care le legăm chiar și cu sânge.
A crește nu trebuie să însemne întotdeauna abandonarea paradisurilor. Atâta timp cât ești capabil să-ți menții acelea sau acei prieteni cu care ai blocat acea afecțiune incasabilă, poți crește împăcat cu copilăria ta care te-a văzut plecând.
O lectură emoțională și transcendentală, o înțelegere nu profundă, dar ușoară, a magiei destinului care vine și pleacă, care te revendică ca parte a unei alte persoane și că numai odată cu ea găsești din nou sens în timp ce rătăcești prin lume.
Pietro își face drum între orașe, forjând unul dintre acele viitoruri câștigate de muncă grea și tenacitate. Bruno rămâne printre munții Dolomiților. Dar amândoi știu că acolo, între vârfuri înalte, pajiști întinse și chei adânci, au încetat să mai aștepte să le împărtășească lui Dumnezeu sau cu oricine aprecierile lor despre trecut și viitor, despre părinți, despre dragoste, despre vinovăție și vise care sunt realizate din ambiția care pare atât de mare sau din simpla admirație a marilor stânci antice care împietrează tot ce poate aspira un om.
Un roman care își face drum în jurul lumii ca un ecou inextinctibil între munți.
Puteți cumpăra cartea Cei opt munți, romanul surprinzător de Paolo Cognetti, aici: