A cità sola, da Olivia Laing

A cità sola, da Olivia Laing
Cliccate libru

Si hè sempre dettu chì ùn ci hè nunda di peghju chè di sente si solu essendu intornu à a ghjente. Stu tipu di ammirazione malinconica per a vita di l'altri, inundatu in a completa sensazione di mancanza o assenza, pò esse brutalmente paradossale.

Ma si dice ancu chì a definizione di malincunia hè: a felicità di esse tristu. Sta definizione assai alternativa offre digià una magnitudine diversa à a solitudine. A creatività hè intesa in solitudine, u sintimu puru hè induvinatu è si ricunnosce, per semplice cuntrastu, chì à un certu puntu era felice, assolutamente felice.

Stu libru vene à parlà di quella creatività nata da a nustalgia accumulata in l'ore solitarie. Un certu puntu di magia ferma trà ste pagine chì discrivenu a tristezza ma ancu a passione emotiva è fisica, chì ci face cunfrontu cù a verità ultima ma ci face gode di e piccule verità chì fermanu. È questu libru A Cità Solitaria ci insegna a solitudine creativa di alcuni caratteri chì spartenu, da u pozzu più prufondu di l'anima umana, i frammenti di l'esistenza generale di l'essaru umanu.

A vita hè assai in questu, di ricunnosce a scunfitta vitale à ogni passu fattu, di affruntà chì e mani chì vi piglianu un ghjornu si ne vanu, di vulè dipinge o scrive a vostra perspettiva di u mondu per pudè spiegà cumu si vede quella sulitudine chì ci aspetta tutti.

È à a fine sta storia hè vitale, perchè in a sulitudine ci sò grandi dosi di lucidità per ricusà l'artificiale è u materiale è stà cun u spirituale è l'intangibile. Perchè à a fine, quandu scappemu tutti da i nostri ultimi mumenti di solitudine, ùn pudemu chè gode di un vagu ricordu chì svanisce in l'ultimu puntu di luce chì i nostri ochji vedenu.

Pudete cumprà u libru A cità sola, l'ultimu rumanzu di Olivia laing, quì:

A cità sola, da Olivia Laing
tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.