Qualchì volta a literatura si nutrisce da ella stessa è finisce per cumpone scenarii à metà strada trà a realtà è a finzione chì trasformanu, equilibrenu è currispondenu à quelle verità ultime chì a Storia cerca di inculcà da u focu per l'interessu di l'unu o di l'altru. Qualcosa cum'è questu hè accadutu quandu Javier Fences si truvava Rafael Sanchez Ferlosio in Gerona in u 1994. Un appuntamentu da u quale hè statu cumpostu quellu fantasticu rumanzu di Cercas: Soldati di Salamina.
Certamente, a mo cunniscenza di u scrittore Sánchez Ferlosio in quellu tempu era limitata à e letture riferite in i mo tempi di studiente. Ma di listessa manera chì Cercas era fascinatu da a storia di Ferlosio nantu à u so babbu, Rafael Sánchez Mázas, fundatore di a Falange Spagnola, m'hà suscitatu a curiosità annantu à u scrittore sottu u sigillu di una figura paterna putente quant'è ellu. Mazas.
U megliu di tutti hè quellu tipu di sintesi di l'umanu al di là di ogni ideulugia chì ogni scrittore hè capace di cumpone. Qualcosa assai sopra i bilanci autoserviti è etichettati chì altri sò incaricati di cunsiderà ancu prima d'avè ascoltatu l'individuu contr'à u ghjudiziu riassuntu di e credenze.
Sanchez FerlosioCum'è qualsiasi altru zitellu in u mondu, hà pigliatu cun pazienza u so ligame, cum'è una estensione fisica irrefutabile per l'altri. A menu chì ùn sia micca scrittore è chì sia capace di cuntrastà tuttu in quelle menti chì sò capaci di leghje un libru prima di cumpone preconcepzioni ...
A narrazione fittizia di Sánchez Ferlosio ùn era ancu u so scopu di creazione u più vastu.. Ma sia i so rumanzi sia i so saggi sò creazioni ricche chì cuntenenu tuttu, chì criticanu tuttu, chì testimunieghjanu di l'interessu unicu di u scrittore senza più cundiziunamenti: dumandassi u perchè di u mondu.
Top 3 libri raccomandati da Rafael Sánchez Ferlosio
U Jarama
In prosa fittizia, stu rumanzu spicca trà e so duie surelle più longu è a serie di storie di l'autore.
Curiosamente, in un creatore cusì dotatu di prisentà scenarii chì rapprisentanu cusì magnificamente quella esistenza da l'altra parte di u specchiu di a nostra realità, a so dedizione hè diventata sempre più orientata versu u riflessu di saggi è articuli.
Ma benintesa, l'impronta creativa di ognuna hè orientata versu u bisognu sprissivu, senza altre cundizioni.
U puntu hè chì in questu rumanzu di realisimu magneticu intornu à un fiume Jarama chì e so acque tenenu u ritmu di u futuru di una Spagna à a mità di u XXu seculu, accumpagnemu qualchì ghjovanu paradigmaticu di quella Spagna limitata è in listessu tempu bramendu un vitalisimu arrubatu. .
Una storia chì copre l'ore strane di riposu chì puderia esse ligata à qualsiasi altru mumentu campatu da i ghjovani in ogni locu utopicu.
U vivace mosaicu di a ghjuventù di fronte à a minaccia di u lindumane, di quellu avvene chì ghjunghjerà cum’è una mazza appena abbandunarà quellu picculu paradisu prosaicu, accessibule è assai opportunu à capisce chì a vita cerca sempre i so canali di scappata.
Industrie è avventure di Alfanhuí
Ci sò stati anni in cui scrive nantu à u reale richiede un certu toccu allegoricu. È un autore cum'è Sánchez Ferlosio, interessatu sopratuttu à a realità a più evidente, hà ricorsu à a so brillantissima creatività per offre ci un primu rumanzu chjamatu picarescu è probabilmente cun successu tutale.
Perchè a picaresca di u XVIIu seculu è u mercatu neru di u XXu spartenu l'ingenuità versu a sopravvivenza è in quella nuzione chì l'ingannu pò sempre valere per smette di ingannà u stomacu, i persunagi sopravvissuti anu fattu cumparisce i geni.
U prutagunista di sta storia, Alfanhuí hè mità zitellu, mità omu, cù a capacità di vede sempre u mondu cun illusione è magia, ma à l'orlu di quella disperazione chì face a fatigue è a lotta cuntinua.
Allegoria di a ghjuventù è di i tempi duri, una storia affascinante à le volte è rivelatrice in tutta a so lettura.
A testimunianza di Yarfoz
L'ultimu di i trè rumanzi di Sánchez Ferlosio. Un rumanzu aspettatu à l'epica dopu à e duie grandi storie precedenti di l'anni 50.
U realisimu magicu ch'ellu hà fattu vede hè trasfurmatu in stu rumanzu in una cuncessione assuluta à l'imaginazione chì Kafka stessu vole avè scrittu.
Perchè ind’issu « tistimunianza » equilibratu trà erudizione è fantasia si ritruvemu parsunaghji carchi di simbolicu. Comme l'auteur lui-même l'a reconnu, il s'agissait d'une œuvre écrite à coups de pinceau à partir de ces deux romans écrits dans la nuit des temps de sa vie.
È precisamente per via di sta fattura ben fatta, a carica finale di a storia trascende ancu quelli livelli di piacè di lettura trà idee è imaginazione.