Ci sò dui autori nantu à a scena literaria spagnola attuale chì si distinguenu per un equilibriu chì ùn hè micca faciule da ottene, l'eleganza di e so forme, a so bellezza è una narrazione chì trasmette emozioni è sensazioni. Chì sò stati rumanzi creati per i lettori esigenti.
Unu di questi dui citati hè Javier Marias. Aghju purtatu l'altru autore oghje per ricumandemu ciò chì per mè sò i so trè migliori libri, è ùn hè micca altru ch'è Manuel Vincent.
In u casu di Manuel, u duminiu di a lingua li vene per definizione. Cù u so triplu diploma umanisticu (Dirittu, Filosofia è Ghjurnalisimu), è questu hè veramente un hat trick, si pò capisce chì a cunniscenza di l'ambiente naturale di a narrativa u tenga assai fertile è cultivatu.
È quandu accade chì cum'è Manuel Vicent, finisci per optà per u ghjurnalisimu, accade chì scrive libri sia dighjà quì, à portata di manu.
Manuel Vicent hà trovu cosa cuntà (qualcosa di basicu per un veru scrittore, al di là di l'editoriali in scatula è prefabbricati è di i caratteri mediatici) è hà avutu u tempu di cuntallu. È tutti sò cusì grati chì era cusì, hey.
3 rumanzi raccomandati da Manuel Vicent
Ballata di Cainu
Un bellu titulu per una cumpusizione maravigliosamente eterogena. Scenarii avanti è avanti, caratteri intrecciati da u sintimu di basa chì u spiritu di Cain scorre cum'è un corrente attraversu tutti i tempi è i lochi.
A ballata di Cainu hè una melodia malinconica, chì appena ti spinge versu e lacrime mentre ti spinge cum'è una surgente di fronte à l'inghjustizia.
Riassuntu: Da l'Antichità biblica di u desertu di Genesi à l'asfaltu di New York, tuttu vela in u core di i murtali, in un mare di dolcezza. In questu rumanzu, Ballata di Cainu, paradisi persi è cità mitiche, melodie di l'anima è sensazioni di a carne si mischjanu.
Manuel Vicent ci ramenta cumu u prufilu di u fratricidiu si fonde cù a nostra memoria, trasgrede u tempu è a vita girandulante per a terra reincarnendu in figurazioni successive.
Regatta
A regata, una di l'ultime opere di Manuel Vicent hà duie letture. O trè o più, secondu u lettore-lettore. Hè ciò chì hà u paradisu chì ci hè statu cuncessu nantu à a Terra.
Pudemu tutti participà à questu in quantu vulemu crede in l'apparenze o sapemu apprezzà e realità ultime. È a literatura, soprattuttu in manu à un autore cum'è Don Manuel Vicent, hè u strumentu perfettu per cunducaci in una spezia di tragicomedia di i persunagi in cerca di u so destinu u più bellu.
Riassuntu: Stu grande paradisu in Terra, puderia benissimu esse un locu cum'è Circea, u spaziu chì l'imaginazione di l'autore ci presenta nantu à e sponde di un Mediterraniu abbagliante, induve Dora Mayo gode di opulenza finu à u felicità eccessiva.
Dora hà speratu di fughje in una regata attraversu u docilu Mediterraniu, ammansatu per u chic è u novu riccu. Ma à a fine si lascia senza mentore è senza bigliettu per a barca. È finisce per vultà in Madrid, circhendu in disfatta un novu locu da induve crede di novu in qualcosa, ma cù a so anima caricata da quella parentesi vitale nantu à e sponde di u Mediterraniu.
A regata trova novi participanti è principia u so logu hedonistic. L'ochji di un scrittore furniscenu un contrappundu à tante fatuità di caratteri senza à nima nè scrupuli, almenu in l'apparenza. Ancu s'è cù u pesu di e so esistenze triviali currisponde à e so cuntradizioni è l'egoismu.
Ma tutti sanu chì sò vulnerabili. È in i mumenti in i quali assumenu a so presenza irrilevante, ch'ellu si tratti di fronte à un alba maestosa o di fronte à a brusgiata improvvisa di u mare, evocanu e so disgrazie è scoprenu e so miserabili difese cù chì cercanu di copre u viotu.
L'orizzonte di u Mediterraniu hà da vede nascerà i ghjorni novi finu à l'ultimu chì ferma. Finu à quellu alba senza ammiratori, quellu svegliu senza cuscenza ; u ghjornu chì l'autenticu Mediterraniu pare eternu per tutti. È u silenziu tacerà l’ultimi echi di a farsa di a nostra vita.
Ava di notte
Una di l'anecdote più ripetute hè quella di u torero Luis Miguel DominguÃn chì hè partutu spaventatu dopu un scontru appassiunatu cù Ava Gadner. Ella, a grande attrice, hè stata surpresa di vedelu scappà fora di a stanza d'albergu è li hà dumandatu duv'ellu andava. Si vultò è cun esaltazione li spiegò chì induve ellu avia da andà , dite!
Ben sà Manuel Vincent chì l'arrivu di Ava Gardner in Spagna in l'anni sessanta era un terramotu per u mondu culturale è puliticu di quelli tempi. Perchè l'attrice hà rispiratu aria fresca in a sucietà , e brame di libertà confessate in petit comitatu da quasi tutti.
David, un giuvanottu chì hà passatu i primi anni di a so vita à respirà l'aria mediterranea, lascia a so cità per stallassi in Madrid è rializà un sognu: scuntrà à Ava Gardner è diventà direttore cinematograficu. À a so ghjunta, si prisenta à a Scola di Cinematografia decisu di passà l'esami d'ingressu.
Hè u principiu di l'anni sissanta è in Spagna un mondu sanu ligatu à l'arte, u sinemà è a literatura gode di serate piene di glamour, divertente è straordinariamente liberu. Serate di film chì seguitanu ghjorni chì a realità di u paese s'annega cuperta da a patina fosca è ripressiva di a dittatura di Franco.
Fiction è realità si intersecanu in stu rumanzu situatu in a storia recente di a Spagna. Cù a so maestria abituale, Manuel Vicent ritratta in Ava di notte u cunfine instabile trà un tempu bughju è in calata è un altru chì, cù i primi venti di cambiamentu, cummencia digià à cumparisce à l'orizonte.
Altre opere di Manuel Vicent
Sò di mare
Una volta di più u mare cum'è fondu, cum'è ambientazione o cum'è argumentu, secondu a scena chì currisponde. Cum'è Serrat hà dettu, hè quellu chì nasce in u Mediterraniu Riassuntu: Son de Mar hè un rumanzu d'amore, di naufraghi è di ritorni. Tutti i morti tornanu sì l'amante li chjama cù a forza necessaria.
U prutagunista di stu rumanzu hè un scempiu chì volta dopu à dece anni, ma stu fattu accade ancu ogni ghjornu annantu à l'asfaltu di a cità . Sicondu u manuale di a risurrezzione, u primu requisitu per a risurrezzione hè di esse vivu, ancu se a vita vi immersa ogni ghjornu in u fondu di i mari. In questu casu ci serà sempre un amante chì vi chjama da ogni riva è averete a necessità di vultà ci.
Perchè non vengo traduce in italiano?
Ùn sò micca, Gaetanu, mi dispiace.