3 i migliori libri di Manuel Chaves Nogales

In questu tippu di diventà parallele chì a literatura hà in certi autori, Manuel Chavez Nogales Ci pruponi pennellate assai diverse, approcci disparati chì cuntinueghjanu u travagliu ghjurnalisticu di u babbu o chì piglianu digià novi voli in quella literatura di viaghju o biugrafica chì in parte facilita un illuminazione versu a finzione o l'imaginazione almenu.

Ogni epica trova sempre un narratore dedicatu à a causa di a cronaca. A furtuna hè chì sta cumpusizioni trà ghjurnalistu è cronaca pò esse derivata da a ficzioni à traversu rumanzi realisti (citemu, sicuru, Benito Perez Galdos) o per mezu di quella sorte di monologu chì hè una biografia, cù i bordi di a vita intrapresi mentre prucede in ogni momentu à prosperà o almenu à sopravvivere in mezu à e circustanze sociali è morali chì anu influenzatu.

Per tuttu questu, Chaves Nogales oghje cuntinueghja à esse una riferenza assai cunsiderata per evaluà i fatti in quella luce nova è necessaria di l'intrahistoricu in a so visione più intensa è cumpleta.

Top 3 libri raccomandati da Manuel Chaves Nogales

In sangue è focu: Eroi, bestie è martiri di Spagna

Ùn hè micca listessu di scrive rumanzi nantu à a guerra civile in questi ghjorni chè di ricrialli da esperienze dirette. È ùn hè micca chì un scrittore attuale ùn riesca micca à trasmette i sentimenti di quelli ghjorni, hè a nuzione di u lettore chì sà chì ciò chì hè narratu hè purtatu direttamente da quelli ghjorni cum'è una storia sinistra.

E nove storie chì custituiscenu stu libru sò cunsiderate da parechji per esse u megliu scrittu in Spagna nantu à a nostra guerra civile. Elaburati trà u 1936 è u 1937 è publicati in Cile in u 1937, riprisentanu sfarenti avvenimenti di a guerra chì Chaves Nogales hà cunnisciutu direttamente: «Ognunu di i so episodi hè statu fedelmente estrattu da un veru avvenimentu; ognunu di i so eroi hà una vera esistenza è una persunalità autentica », dicerà in u prologu.

"Pocu burghese liberale, citatinu di una republica demucratica è parlamentaria", Chaves era unu di i più impurtanti scrittori è ghjurnalisti spagnoli di a prima metà di u XXu seculu. Cum'è redattore di u ghjurnale Avà Restò in Madrid da u principiu di a guerra finu à a fine di u 1936, quandu u guvernu di a Republica si trasferì in Valencia è hà decisu d'andà in esiliu.

A sulidarità è a cumpassione per quelli chì soffrenu di prima manu l'orrori di a guerra permettenu à Chaves di osservà l'avvenimenti di a guerra cun una equidistanza è una lucidità stupefacenti. À u sangue è u focu Hè senza dubbitu una di e storie più intelligenti è piene di vita di tutte e cose chì sò state scritte annantu à questu periodu; un veru classicu di a literatura spagnola.

À u sangue è u focu. Eroi, bestie è martiri di Spagna

Juan Belmonte, torero

Tauromachja iè o toru no. A cosa indubbia hè chì u mondu di i toru di lotta custituiscenu un paisaghju unicu in a storia di a Spagna. Arte per alcuni, qualcosa di ominosu per altri. Senza dubbitu un'attività arricchita cù a so lingua, cù testi capiti da parechji pueti è scrittori. È sopratuttu caratteri è eventi nantu à i quali narrà è capisce gran parte di l'idiosincrasia spagnola d'eri.

À a fine di u 1935, Manuel Chaves Nogales (1897-1944) hà datu una forma autobiografica abbagliante è durabile in "Juan Belmonte, matador de toros", à i ricordi di u brillante Trianero chì avia rivoluzionatu l'arte classica di a corrida vinti anni prima. Natu in u 1892, a zitellina di u torero hè marcata da u clima di i quartieri pupulari di Siviglia, è da a so adolescenza, da l'ambizione di fama è u scopu di emulà e prodezze di Frascuelo è Espartero.

U secretu di a so corrida pò esse tracciatu in i so duri anni d'amparera, in e so incursioni nutturne è clandestine à traversu di recinzioni è pasculi. Dapoi u 1913 -data di a so alternativa- è sinu à u 1920 -quandu Joselito more da un goring in Talavera- a so biografia ferma immersa in a rivalità a più passiunata di a storia di a corrida: tutta a Spagna hè o gallista o belmontista. Ritiratu in u 1936, Juan Belmonte, chì a morte in a rena era stata prufetizata da tutti i sperti, hè mortu à 70 anni, maestru di u so destinu.

Juan Belmonte, torero

Maestru Juan Martínez chì era quì

Chaves Nogales avia quellu sguardu clinicu per e biografie capaci di diventà narrazioni trà l'epica è l'esistenziale. Sta storia hè a so traduzzione più notevuli da u biograficu à l'universale.

Dopu avè trionfatu in i cabarets di a mità di l'Europa, u ballerinu di flamenco Juan Martínez, è u so cumpagnu, Sole, sò stati surpresi in Russia da l'avvenimenti rivoluzionarii di ferraghju di u 1917. Senza pudè lascià u paese, in San Pietroburgo, Mosca è Kiev anu hà suffertu i rigori causati da a Rivuluzione d'ottobre è da a sanguinosa guerra civile chì hà seguitatu.

U grande ghjurnalistu sevillanu Manuel Chaves Nogales hà scontru à Martínez in Parigi è, stupitu da l'incidenti ch'ellu li hà dettu, hà decisu di racoglie li in un libru. Maestru Juan Martínez Chì era quì cunserva l'intensità, a ricchezza è l'umanità chì a storia chì Chaves hà tantu affascinatu duverebbe avè.

Si tratta, in fatti, di un rumanzu chì racconta i vicissitudini à i quali sò sottumessi i so prutagunisti è cumu anu sappiutu campà. Attraversu e so pagine mettenu in mostra artisti, fastosi duchi russi, spie tedesche, dame assassine è speculatori di diversa natura sfilanu.

Un cumpagnu di generazione di Camba, Ruano o Pla, Chaves appartene à una brillantissima fila di ghjurnalisti chì, in l'anni 30, viaghjanu assai à l'esteru, offrendu alcune di e migliori pagine di ghjurnalismu spagnolu di tutti i tempi.

5/5 - (10 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.