Saili tusi sili e 3 na saunia e Ricardo Piglia

Don Ricardo Piglia o ia o le galueaina tusitala tutusa lelei. O se tusitala na ulufale i le tusi tala ma le toega o le matua ma le aoina ma ato o mea uma faitau. I lalo o le tuʻufaʻatasia o lona ogatotonu igoa ma lona ogatotonu igoa na ia fausiaina lona le masalomia suia ego Emilio Renzi, un escritor enfrentado a multitud de vicisitudes creativas, incluso políticas y esencialmente vitales, sobre el que se vuelca Piglia por momentos hasta con buscada indiferencia por la trama. Porque Piglia es un autor de personajes, de diálogos, de escenarios que sobresalen por encima de cualquier otra intención narrativa.

Ma le sailia o le tusitala i Piglia o loʻo taʻu mai ia i tatou se sili atu pe itiiti ifo le ola tala, ma le masani masani o se masani faufauga, e mafai ona taitai atu ai i le le fiafia.

O le faitauina o le Piglia ua sauni e tofo i se isi ituaiga o tusitusiga i le va o le avant-garde ma le taua. ¿Qué tan fundamental como conocer a los protagonistas de cualquier historia? ¿Qué de relevante hay en lo narrado más allá de los personajes asomados a variopintos escenarios sobre la existencia, la creación, el arte, la filosofía, los deseos y sueños, la historia, las añoranzas…? Humanidad al fin y al cabo hecha literatura. Y con eso Piglia se basta y se sobra para escribir libros fascinantes.

Ina ua maeʻa se vaega muamua faʻatofuina i le atulaulau o le tala poʻo le tala puʻupuʻu, ma faʻamaoniga eseese o le atoa plethora o tusitala faʻaumatia e le sili faitau, Na osofaʻia e Piglia le tala i se faʻatulagaina tele ma lana tusi o le Artificial Respiration lea na fai ai e Renzi tulafono na a le tusitala na lafo i pepa.

Ae i tua atu o lenei faʻapitoa o le tusitala i le taupulepulega, Piglia ofoina mai foi ia i tatou maualuga-lele solitulafono tala, faʻatupuina ma lena isi, e oʻo lava i faʻavae aʻoaʻoga o lona prose faia metaliterature faʻapea foi ma susulu tusitusiga i tusitusiga i le tali atu i le pogisa o le olaga faia maualuga mea moni i lona tauaso mulimuli.

Así que acercarse a Piglia es una de esas experiencias literarias trascendentes que requieren de una base lectora anterior pero que en su profundidad abre caminos a nuevos autores jóvenes como la también argentina Samantha Schweblin.

Maualuga 3 tusi fautuaina e Ricardo Piglia

Tusi a Emilio Renzi

O le toʻesea o se tusitala aloaʻia e masani ona aumaia faʻatasi ma faʻamatalaga ma tusi e aumaia ai le galuega a le tagata atamai ua mou atu latalata i tagata faitau uma. MA o se tasi lenei o sili ona manuia mataupu.

Talu ai o lenei tusi e taʻitaʻia ai i tatou i le tulaga tutusa o tusitusiga, i le va o togafiti faʻataulaitu, ma le talitonuga faʻalelalolagi, ia Ricardo Piglia ma Emilio Renzi. Uma tusitala, tusitala, protagonists ... o le le mautonu o matafaioi e ofoina atu lena sili tamaoaiga oa o foafoaga, o auiliiliga e avea ai le tusitala faʻamaumauga o le mea na ola ai ma le faʻamoemoe o le faavavau; ma se molimau molimau o le taua tagata i luga atu o taimi.

E toʻaitiiti le "suia ego" e oʻo i le maualuga o le naunautaʻi o le tusitala ma lana galuega. O Emilio o Ricardo ma e vaʻavaʻai i tala o ana tusitusiga ma le mamafa poʻo le laʻititi mamafa, i kosi poʻo vaega taua. E faʻapea ona avea le galuega ma ola ma ola ola. Vitalism e oso mai le tasi itu o faʻata a le tufuga i leisi.

Tuufaatasi o «Tausaga o fausiaina», «O tausaga fiafia» ma «O se aso i le olaga», o le tikeri faigofie ua uma ona aveʻesea lena lagona o le compendium e faʻavaeina mea uma, o le loto e faʻaalialia oe lava ia ma o nisi taimi e pupula tele ai foi le pupula o le sili ona mafana upu moni.

Tusi a Emilio Renzi

Manava fai

Ma matou o mai i le sili ona taua galuega ma le muamua o le tusitala tusi. O le tausaga 1980 ma Piglia na tusa ma le fasefulu tausaga lea, i le sili atu ma le tasi taimi, na ou faʻalogo ai o le lelei tausaga mo soʻo se tusitala na taunuʻu mai.

Se mea e pei o le afa o le auala lea e lava au mea taua taua ma o atugaluga e faʻatupuina e le mauaina o lata mai lata ane na foliga pei o auro i le talavou.

La cuestión es que la novela es también una lectura iniciática hacia el propio Piglia. En esta ópera prima ya surge ese Emilio Renzi encargado de transmitir el mundo de Piglia.

Ma e maofa ai, i luga atu o mea uma, e ui lava i le manino taimi, tino ma faʻasolopito nofoaga o le taupulepulega, le mafai ona suia le auiliiliga i se lautele faʻataʻitaʻiga.

Emilio es un joven escritor que va componiendo entre cartas la historia de una Argentina que acaba escribiéndose sobre un boceto de lo que jamás debiera haber sido, un guion trazado a golpe de las voluntades más aviesas que solo podía derivar en una realidad tan gris como la que le tocó vivir al autor en aquellos finales de los 70.

Manava fai

Siliva mu

Y Piglia también sabe escribir historias trepidantes como esta en la que explora los límites de la moral, el alcance de la corrupción, la demencial tendencia de los más malvados por copar los más altos escalafones de poder… Y, sin embargo… todo tan siniestramente humano.

El lado perverso potenciado por la avaricia y sus ambiciones es capaz de conducir al ser humano hacia la justificación de su violencia. Un furgón es atracado por unos ladrones y desde ese momento

Piglia nos va conduciendo por esa suma de voluntades capaces de violentar el poder, de matar. Solo que los planes entre personajes capaces de todo se van torciendo y en su sanguinario rastro de huida acabarán enfrentados a ese boomerang de ida y vuelta que puede ser esa ambición desmedida.

5 / 5 - (8 palota)

Tuua se faamatalaga

O lenei 'upega tafaʻilagi e faʻaaogaina le Akismet e faʻaitiitia le spam. Aoao pe faapefea ona faʻasoa lau faʻamatalaga faʻamatalaga.