Profesorul profesorilor dă pentru mult mai mult decât simpla sa lucrare romanistică. Și astăzi vreau să vorbesc despre cele mai bune filme despre Stephen King. Pentru că, deși aproape niciodată nu el regizează, amprenta sa narativă îl face inconfundabil de îndată ce se transmite încărcătura intensă a poveștilor sale.
Imaginarul puternic al Stephen King a fost întotdeauna un câmp fertil din care să ajungem să recoltăm pentru film și televiziune. Când poveștile unui autor precum King realizează acea vizualizare a fiecărei scene și reușesc să mențină tensiunea narativă chiar și din dialogul aparent intrinsec sau din descrierile necesare bogat în mod prodigios, rezultatul este întotdeauna un fel de scenariu ascuns plin de acțiune și suspans, cu picăturile acelui thriller psihologic (când nu terorism) sub care acest autor este întotdeauna etichetat, dar surprinzător nu întotdeauna noțiunea principală a fiecărei povești.
Extraordinarul din comun. Descrierea blandului, a stereotipului care îl face să explodeze câteva clipe mai târziu. Sau fantezia afișată încă din primul moment, infuzată doar cu personaje cu o mimică șocantă pentru a face ca fiecare intrigă să se simtă ca a cititorului.
Astfel, nu este surprinzător faptul că ecranele mici și mari au avut întotdeauna acest autor ca prim furnizor de povești grozave. The romane din Stephen King dus la film sunt deja o întreagă bibliotecă video la care au cedat mari regizori precum Kubric sau Brian de Palma și că și astăzi sunt încă revizuite și recuperate din orice moment anterior al producției lor romaniste.
Dar cel mai bun dintre toate este că, dincolo de etichete, unele dintre acele filme au servit pentru a oferi o abordare a creatorului prin excelență, cu poveștile sale terifiante, misterele sale, fanteziile și acel umanism magnetic ciudat care reiese din unele personaje expuse situații extreme.
Locuri obișnuite în care nu există altă opțiune decât să recunoaștem acel gen de dar de Stephen King a picta o psihologie exuberantă tipică cuiva înzestrat să povestească despre divin și uman, chiar și cu picioarele personajelor sale pe marginea prăpastiei.
3 cele mai bune filme bazate pe cărți de Stephen King
Închisoare pe viață
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Nu ratați titlul sau podoaba de succes pe care a făcut-o Darabont pentru a ajunge să prezinte unul dintre acele filme eterne.
Aceasta este o poveste a profesorului idolatrat. Când am citit volumul „Patru anotimpuri”, unde a fost inserat romanul scurt original din care a ieșit acest film (probabil cel mai puțin deranjant din volum, dar cu siguranță cel mai sugestiv), am avut sentimentul că, în ciuda faptului că m-am bucurat de povești, singurul lucru care le-a legat a fost acea sarcină sezonieră ciudată.
Dumnezeu știe de ce aș face-o. Probabil într-o creativitate atât de fastuoasă, King a trebuit să-și lanseze treptat lucrările. Ideea este că în spatele camerelor din Darabont povestea câștigă mai mult noțiunea de epopee vitală a poveștii decât orice alt aspect.
Desigur, universul interior al prizonierului Andy Dufresne cu vertijul său asupra unei crime pe care nu l-a comis niciodată, zburând și cu sentimentul de înfrângere vitală care l-a ghidat prin labirintele periculoase din roman, sunt pur și simplu intuiții în film.
Ceea ce predomină în cele 142 de minute ale filmului este acea adâncime a omului care adăpostește secrete și planuri. Fie asta, fie ajungi să atârne de celula lui.
Oricât King este numit sinistru, puține lucrări mai bune decât aceasta pentru a face față acestei depășiri care a venit din ficțiune ca placebo. O poveste care fascinează pe oricine și care se mișcă într-un lirism înfrânat care doar la capătul tunelului noroios, întrezărește un ultim fir de speranță. Frază din film: «Știi ce spun mexicanii din Pacific? Că nu are amintire.
Mila verde
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Cine nu-și amintește de cistita lui Tom Hanks? Binele Paul Edgecomb suferă de acea boală care îl face să devină palid când se confruntă cu o simplă urinare. Este doar un detaliu, unul dintre cele pe care le-am indicat anterior ca fiind aduse din cotidian.
Și totuși acea durere care l-a cuprins pe ofițerul închisorii Cold Mountain ajunge să devină legătura care ne scoate din realitate. Se întâmplă când negrul John Coffey îl ia de bile și extrage tot răul concentrat din tractul urinar.
Acesta este punctul de cotitură în care fantezia sfârșește prin a absorbi mizeria unui ultim kilometru prin care oamenii călătoresc spre justiția finalistă.
Între moartea anunțată în fiecare nouă execuție «... curentul va trece prin corpul tău ...» la un nou curent pe care condamnatul Coffey îl generează pentru a elimina orice rău, în ciuda faptului că răul i-a pus o capcană prin plasarea virtutea sa pe buzduganul dreptății oamenilor, însărcinat să cânte de la Iisus Hristos la John Coffey.
Abilitatea lui King de a ne oferi profile intense în fiecare dintre internați, de la drăgălășenia lui Delacroix până la demența lui Billy, copilul, până la personalitățile gărzilor închisorii, este menținută într-un film care ajunge să funcționeze mai bine datorită acestui domeniu al particular al fiecărei persoane.
O telenovelă și un film care au atins același scop. Frază din film, de John Coffey: «M-am săturat de durerea pe care o simt și o aud din lume în fiecare zi, există prea multă durere, sunt ca niște bucăți de sticlă în cap pe care nu le pot îndepărta, o poți înțelege? »
Stralucirea
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Pentru cei mai puri cinefili, acesta este cel mai bun dintre adaptări. Ar putea fi nimeni altul decât Kubrick (După adaptarea sa a Odiseei spațiale care a umbrit povestea originală a Arthur C. Clarke), care putea echilibra cu greutatea scenografiei sale puterea nemăsurată a unei narațiuni despre intrarea în nebunie.
Cele două genii au făcut din această poveste una dintre cele mai iconice povești de groază, cu o multitudine de scene replicate în întreaga lume. Coridoare prin care curgea sânge, fete gemene care ofereau jocuri într-o oarecare dimensiune întunecată, privirea psihopatică neînfrânată a lui Nicholson de cealaltă parte a ușii, labirintul din noaptea rece prin care moartea pare să apară la fiecare nouă cotitură ...
Poate că filmul pierde puțin greutatea traficului de acolo. Jack a fost doar un scriitor care caută un refugiu pentru a găsi inspirație și a se bucura de familia sa în timpul liber.
Filmul se concentrează mai mult pe jocul prismelor despre originea nebuniei lui Jack. Lucrul lui sau hotelul l-au împins spre dorul acela de moarte a celor dragi.
Despre acest film s-a spus chiar că Kubrick a trebuit să-l convingă pe autor despre comoditatea schimbărilor. Și chiar și un final alternativ a fost în cele din urmă pus deoparte pentru totdeauna. Mituri ale marilor filme. Frază din film: «Măgulirea este cea care unge roțile lumii“.
Desigur, mai târziu putem găsi cazuri mai strălucitoare de adaptări la cinema sau televiziune prin serii sau filme care nu au fost pe marele ecran.
Cazuri de genul It, care a schimbat paradigma clovnului spre un rol întunecat grație acelui joc între poli opuși în care Stephen King e cel mai bine. Sau chiar Salem's Lot, pe care îl vei găsi o nouă versiune în câteva date. Dar pentru mine cele 3 de mai sus sunt cele mai bune.
Cel mai bun serial adaptat din Stephen King
22/11/63
Cu deosebită afecțiune, acum puse în serie, îmi amintesc de livrările din 22. Pentru că dincolo de faptul că cartea învinge mereu, scenariile acestei adaptări ajung să te ducă în acel prag de timp dintre prezent și trecut cu aceeași plăcere care te duce în a o citi între momente disparate din Istorie.
O adaptare din 22 care are grijă de detalii pentru a transmite la maximum esența romanului. Caractere precum cartonașul galben apar ca și cum ar fi fost cu adevărat importate din imaginația ta de citire. Relații de dragoste între locuitori din diferite momente istorice care capătă aceeași intensitate ca atunci când au fost citite...
Străzile din Dallas așteaptă momentul nefericit al asasinatului, barul din a cărui depozitare mergi din prezent în trecut. Totul este foarte bine făcut pentru a compensa armonia cu psihicul personajelor, care este mereu mai profundă la citit.