Cele mai bune 3 cărți de Nathaniel Hawthorne

A fi romantic înseamnă melancolie, dezamăgire și dezrădăcinare. A fi un scriitor romantic trebuie considerat și o formă genială de rebeliune în formă, ca o evadare din lumea prozaică. acoperind aceeași proză cu decor și beteală, făcând o primă concesie estetică care poate ajunge să trezească contraste intense cu realitatea dură.

Și în acea extindere a romantismului spre estetica întunecată, spre gotic, fapta bună s-a mișcat nathaniel hawthorne, unul dintre acei tipi geniali care ar fi putut prospera in zonele de putere, care s-a freat chiar cu taciturnul presedinte yankee Franklin Pierce, a carui calatorie politica a fost mereu marcata de moartea fiului sau si de izolarea aproape fantomatica a sotiei sale.

Dar a fi scriitor presupune întotdeauna un punct de renunțare la farsă, cel puțin pentru cei care intenționează să devină scriitor de cărți autentice, cele pe care le scrie sufletul, așa cum aș spune. Atahualpa Yupanqui.

Dragostea lui pentru întuneric are poate o oarecare forță telurică. Trebuie amintit că acest scriitor din secolul al XIX-lea și-a petrecut o mare parte din tinerețe în statul Maine, unde marele Stephen King ar ajunge să pună în scenă o mare parte din romanele sale întunecate din zilele noastre.

Hawthorne a fost recunoscut pe scară largă pentru nuvelele sale, dar a compus și romane grozave care au supraviețuit până în zilele noastre cu un gust mai mare pentru autenticitate și cu recunoaștere mondială. Nimic mai bun decât un scriitor care intră în negura vremurilor sale pentru a ne captiva cu singurul lucru care ne-a mai rămas, imaginația unei epoci apuse...

Top 3 cele mai bune cărți de Nathaniel Hawthorne

Litera stacojie

Secolul al XIX-lea fiind o perioadă de contraste între puritanism și libertatea de conștiință care câștiga teren în toate clasele sociale, acest roman a fost prezentat ca un imn la libertate într-o Statele Unite ale Americii în care o moralitate retrogradă încerca să-și revină, devoluându-se fără rușine.

Hester Prynne este unul dintre acele personaje feminine care servesc cu siguranță cauzei eliberării, a feminismului, o problemă care reflectată de un autor masculin al vremii capătă o relevanță deosebită într-o luptă care ar fi trebuit să fie întotdeauna comună.

În fața femeii adultere, denigrată, odiosă în ochii societății formale, imaginea femeii eliberate iese la iveală, înaintea timpului ei. Dacă nu ea este cea care luptă pentru spațiul ei, nimeni nu o va face. Personajele reverendului Dimmesdale sau Chillingworth arată doar conflictul în care se mișca societatea vremii lor.

Un roman cu acele nuanțe întunecate pe care autorului i-a plăcut atât de mult să le dezvolte în opera sa cea mai gotică dar care, totuși, ajunge să coboare în profunzimea diferitelor aspecte precum conflictele sociale, vinovăția, regretul, angoasa, pasiunile, morala, religia și contradicţiile care au însoţit întotdeauna raţiunea.

Litera stacojie

Casa celor șapte frontoane

Adevărul este că nu este ușor să alegi între romanul anterior și acesta. Deși primul are acel spirit de răzbunare, de intenție de răzbunare în fața cruzimii, în acest al doilea caz este acea naștere a terorii telurice, a pământului ca loc în care blestemele și vizitele sinistre de dincolo pot prinde rădăcini.

Am vizitat orașul Salem (se pare că Salem's Lot a fost fondat aici). Stephen King). Este secolul al XVII-lea și colonelul Pyncheon decide să construiască o casă mare, luxoasă, care să ajungă să-l distingă drept marele om al locului în care este. Locul unde își va construi casa este vechea casă a lui Mathew Maule, recent condamnat pentru că a fost vrăjitoare.

Fără îndoială, este un gest de suficiență și putere. Problema este că pentru un „strigoi” fiind ca mai sus amintit Maule, decizia devine cea mai bună ocazie de a-și îndeplini toate blestemele asupra celui care a ordonat executarea lui, și asupra copiilor săi sau a oricărui descendent care i-ar putea purta numele de familie...

Casa celor șapte frontoane

Wakefield

Dedicația pentru povestea acestui autor, consolidată de-a lungul timpului ca unul dintre cei mai mari povestitori, nu poate fi omisă. Aproape toți cititorii săi indică povestea lui Wakefield drept cea mai bună compoziție scurtă a sa.

Întunericul din decor însoțește întunericul în deciziile acestui personaj trainic. Wakefield personifică alegoric tot ceea ce implică o decizie în viață. Și văzute din exterior, deciziile nu par întotdeauna corecte.

Dar știm puține despre mecanismul interior care conduce Wakefield, până când autorul ne pune la curent cu bazele deciziilor sale.

Această poveste sau poveste este de obicei însoțită de altele pentru a închide volume comemorative care ne apropie de acea dedicație magistrală pe scurt.

Wakefield
5 / 5 - (4 voturi)

1 comentariu la „Cele mai bune 3 cărți de Nathaniel Hawthorne”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.