Si Josep Plan susține acea bandă de cronicar, narator al celei mai umaniste evoluții din literatura catalană, Jose Maria Gironella ar veni câțiva ani mai târziu să cuprindă spații literare mult mai largi din acea amprentă a unui scriitor care, trezit din autodidact, ajunge să ridice geniul creator.
Pentru că Gironella a scris mult și bine, dovadă fiind cele aproape patruzeci de lucrări ale sale, majoritatea romane, care necesită dedicare operelor de ficțiune în comparație cu eseurile, de exemplu.
Dintre toate lucrările lui Gironella, cititorii din întreaga lume se pot bucura într-un tetralogia războiului civil spaniol care ajunge uneori la acel impuls Galdosian de intrahistorie în cadrul Istoriei.
Y es que también Gironella nos adentra certera y profusamente en toda una época novelada desde la privilegiada visión de unos protagonistas sumamente empáticos, con aroma a verdad trascendental.
Multe alte cărți, cu comploturile sau reflecțiile lor variate, ar putea fi incluse într-o minunată selecție bibliografică de către Gironella, dar concentrându-se pe tetralogie și, în funcție de gusturile abonatului, așa ar putea rămâne lucrul ...
Top 3 romane recomandate de José María Gironella
Chiparii cred în Dumnezeu
Lo cierto es que para disfrutar de una serie como esta, siempre es mejor recomendar ajustarse al orden. Porque, claro está, todo tiene su cronología en este brillante relato de una época y de la sucesión de sus grises aconteceres…
Faptul că anii dinaintea războiului civil erau o oală sub presiune între ideologii care marcau facțiuni, este ceva de necontestat. Întrebarea era să știm cum să surprindem totul, să facem un roman pentru ca o astfel de poveste să devină un bestseller al timpului său în multe părți ale lumii. Intriga ne apropie de viața unei familii de clasă mijlocie, Alvears, și de aici se aprofundează în toate aspectele vieții cetățenești și ale diverselor straturi sociale.
El lector asiste a lo largo de la obra al proceso en virtud del cual España fue dividiéndose en dos bandos irreconciliables hasta desembocar en la Guerra Civil. En sus casi mil páginas, el derroche de escenarios y la exuberancia de dispares personajes nos presentan un cosmos esencial para entender todo lo que llegó después.
Un milion de morți
Nu poate fi ignorat faptul că Gironella a fost acolo, participând la războiul în sine. Și nimeni nu este mai bun decât un scriitor martor ocular al evenimentelor, pentru a abunda în orori, în tragedia efortului distructiv al omului în fiecare conflict războinic.
Sin duda la proximidad con la muerte, despojada de su condición de facción o bando, dispuso a Gironella a una novela cargada de la cruda verdad de la sinrazón. Segunda entrega de la trilogía que empezó con Los cipreses creen en Dios y que continúa con Ha estallado la paz. Inmenso fresco histórico que tiene lugar en plena guerra civil española, tratada tanto en su aspecto humano como en el sociológico y el militar, y que abarca a los dos bandos en pugna.
En esta ocasión son 800 páginas en las que, si podía desprenderse algún aspecto tendencioso en la primera parte, todo desaparece ahora para hablar de los horrores, de la humanidad sin más condicionantes. Seguimos con los Alvear como núcleo central pero proyectándonos a muchos otros personajes con tanto que hacernos vivir…
Pacea s-a rupt
La calma tras el desangrado del pueblo, tras la muerte de los jóvenes soldados, es precisamente eso, un estallido en toda la cara. Porque la nueva realidad escribe para todos un paradigma de supervivencia que en este final de trilogía (la cuarta entrega llamada «Los hombres lloran solos» se descuelga bastante del ambiente general.
Mucho tendrá que ver el ser escrita bastantes años después), con los Alvear dando cuenta de las bajas y recapitulando su existencia en torno a lo que queda, nos enfrenta a una sociedad rota, asomada a otra gran guerra al norte en la que nunca se entró, pero que se sufrió doblemente. Lo que va ocurriendo en el ámbito general de la sociedad tras la guerra y lo que transcurre de puertas hacia adentro de los Alvear y de muchos otros nuevos personajes compone una vez más ese equilibrio mágico hacia un realismo también salpicado en ocasiones por el necesario humor frente a lo trágico.
