Cele mai bune 3 cărți ale lui Peter May

Cazul scriitorului scoțian Peter poate este paradigma eclecticului dintre poliție și noile curente noir. Un fel de reconciliere a originilor cu evoluția ei. De îndată ce mai găsim ecouri ale Negustor de mărunțișuri la Hammett pe măsură ce ajungem să intrăm în încăperi ale medicinei legale actuale pentru a descoperi acele detalii pe care știința le oferă pentru discernământul celor mai vicioase dintre crime.

Și, fără îndoială, amestecul, ca în atâtea alte cazuri, este savurat. Cu atât mai mult dacă reușim să ne detașăm de predilecții mai puriste sau mai avangardiste. Iar plăcerea este și mai mare atunci când ne adâncim în scenarii foarte dinamice, cum ar fi continuarea scenariilor în care May este și un scenarist renumit.

Dar binele lui mai nu se oprește în acea voință narativă a miscelaniei din intriga. De asemenea, scenografia sa este îmbogățită cu propuneri în medii la fel de disparate precum China sau Franța, adaptându-se în orice moment acelui decor necesar pe care May își expune documentarea abundentă obținută în necontenite călătorii și contacte cu mediile criminalistice ale unuia sau altuia.

Si bien vasta sa opera, deja începută în anii șaptezeci ai secolului trecut, abia sosit în Spania prin trilogia lui Lewis, putem deja să punctăm acea selecție de recomandabile care va continua să crească prin prisma bunei primiri a acestui autor. Un pariu sigur care cu siguranță va ajunge să-l consolideze ca un alt nou reper pentru un gen negru care a fost un bestseller global de mulți ani.

Top 3 cărți recomandate de Peter May

Insula vânătorilor de păsări

Roman cu care decolează trilogia Lewis, marea insulă scoțiană pe care sunt ridicate pietrele Callanish și în care May construiește o poveste cu acel sentiment paradoxal de claustrofobie pe care îl oferă insulele când se consideră spațiul lor limitat înconjurat de apă și separat de orice formă de evada...

Finlay Macleod vine de acolo, dar cariera sa de detectiv l-a condus în locuri noi, mai urbane, unde crimele indică mai mult uman decât orice altă percepție sinistră sau chiar mistică, așa cum pare să se întâmple acum în Lewis și unde acum se întoarce Finlay. să încerce să facă lumină asupra cazului și, fără să știe, asupra trecutului său.

La început, Finlay se întoarce pentru a studia o crimă, dar soarta ajunge să-i ofere o întoarcere la zilele sale de tinerețe când s-a confruntat cu stânca Sula Sgeir și cu o tradiție letală a tineretului locului.

Pentru că a trecut prin acel rit și din nou tinerii locului se confruntă cu care se luptă împotriva elementelor, spre o supraviețuire finală care îi poate conduce să înfrunte ce e mai rău din ființa lor...

Metodologia cercetătorului Finlay și temerile sale atavice, curenții de vânt rece, elementele capabile să târască cu ele sufletele tinerilor. Un roman polițist bântuitor.

Insula vânătorilor de păsări

Omul fără trecut

Mai presus de toate pe Insula Lewis este vântul, un fluier constant și intens care cântă singurătate și chiar nebunie. A trăi în acel loc înseamnă a-ți asuma pedeapsa elementelor.

Natura lui Lewis este exuberantă în stratul său cel mai elementar, acoperind cu verdeață inextingabilă și zone umede fără plantații care prind rădăcini sau care pot împiedica pedepsirea vântului.

Frumusețe sinistră în care May a dezvoltat o trilogie care poate părea limitată de spațiul insulei, dar care în cele din urmă se extinde cu un mare simț al umanității guvernat de frică.

Un decor perfect pentru a aborda un complot precum cel din acest al doilea roman care evocă tribalul, revenirea practicilor străvechi de comunicare cu zeii, prin sânge.

Când trupul unui tânăr apare în zonele umede și ADN-ul lui îl leagă de Tormod Macdonald, un bătrân din loc, chestiunea capătă o urmă de umor macabru.

Tormod însuși nu recunoaște acea rudă. Macleod va trebui să pună totul de partea lui, înțelepciunea sa de cercetător și cunoștințele sale despre terenul în care se mișcă pentru a încerca să dezlege misterul trupului apărut cu secole în urmă sau din cea mai premeditată ascundere.

Omul fără trecut

Ultimul pion

Natura este capricioasă, uneori poftele ei sunt mai degrabă mesaje care variază de la avertismente actuale privind schimbările climatice, până la funcționalități nebănuite care par mai tipice funcționalităților celulare ale unei ființe vii.

Pe Insula Lewis, un lac își desfășoară lucrările periodice de drenaj și își oferă fundul gol. Dar de data aceasta, acel fundal arată rămășițele unui accident de avion.

S-a considerat că dispariția lui Roddy Mackenzie de la comenzile avionului său s-a produs dincolo de insulă, dar ciudățenia unde se află pe fundul lacului sugerează aproape douăzeci de ani mai târziu că nimic nu s-a întâmplat așa cum era considerat.

Bătrânul Macleod este punctat direct de acest caz adus înapoi în zilele sale tinere. Deci aveți mai multe cunoștințe ca niciodată pentru a afla adevărul.

Numai că, de multe ori, adevărul ajunge să fie legat de vinovăție neînchipuită și de rescrieri ale destinului și istoriei care trebuie luate în considerare.

O narațiune care ne plasează în acea etapă ciudată a celei mai intense contradicții despre bine, rău și nevoia de supraviețuire a tot ceea ce a construit pentru a scăpa de destinul fatidic...

Ultimul pion

5 / 5 - (10 voturi)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.