Urmând ca urmare a altor autori mass-media din domeniul jurnalistic (un spațiu legat în mod natural de literatură ca o cronică a timpurilor trăite), Monica Carrillo compune deja o bibliografie comparabilă cu alți jurnaliști precum Carmen Chaparro, Carlos al Iubirii, Theresa Old o Livada Maxim.
Desigur, în versiunea lor romanistică, fiecare dintre acești jurnaliști este mai orientat către gusturile lor prin teme diverse care merg de la genul romantic la știința-ficțiune prin genul negru.
În cazul lui Mónica Carrillo, găsim un pic cu acel amestec creativ al autorului încântat de povestiri de orice fel. Întotdeauna cu prețiozitatea formei spre fund, cu gustul pentru tropul care transformă scena prezentată, acțiunea care avansează în ceva dotat cu acea magie care transcende grație modului în care ni se spune.
Top 3 cărți recomandate de Mónica Carrillo
Viață goală
Meseria de romancier poate fi falsificată într-o mie de moduri, deoarece romanul este acea mare pânză, mozaicul enorm, marele tapiserie al spiritului creator al scriitorului. Acest roman este acea operă de mari dimensiuni dincolo de cele 288 de pagini.
Pentru că este vorba despre povestire, realizarea potrivirii fascinante a celor mai credibile personaje către empatie totală în cea mai sugestivă intrigă către cel mai intens cârlig pentru cititorul de serviciu. Dacă, în plus, Mónica Carrillo continuă să afișeze acea utilizare a limbajului uneori lirică, povestea ajunge să fie conformată ca un complot cu vitola scriitorului mai consolidată ca niciodată. O poveste de dragoste poate pierde benzina dacă totul este concentrat spre complotul roz. Așadar, povestea lui Gala este mult mai mult decât o nouă revizuire literară a iubirii.
Porque en su retorno a casa para despedir a su abuela, Gala descubre que, ya no siendo la misma que fue, puede aprender y replantear, indagar y descubrir sobre su propia vida, sobre su familia. Nada mejor que regresar cambiada por los años y la vida para enfrentarse a las cosas dadas por hechas, a las sombras y secretos tras las apariencias…
Entonces ya sí, una vez expuesta a las esencias mismas de la vida, de la familia, de las emociones y los secretos, entonces es el mejor momento para plantear un amor que aferrar con fuerza pese a las espinas para hacer brotar la sangre de la vida.
Lumina Candelei
Probabil că numele Candelei are că nu știu ce mare protagonist feminin. Pentru că nu mai este doar o chestiune a acestei povești a lui Mónica Carrillo, ci a cărții «Candela»De Juan del Val ...
La cuestión es que en ambas Candelas encontramos a mujeres sometidas a esos vaivenes del destino hacia lo mágico o lo dramático, según como se afronte el asunto. En el vértigo de vivir, la Candela de Mónica Carrillo se deja llevar para sacar lo mejor de sí misma pese a los imperativos de la razón y las supuestas conveniencias.
Pero toda pasión te acaba robando desde lo físico hasta el alma. Lo que se pierde en el amor intempestivo con sus fogosidad y su ceguera, siempre se gana como sentimiento constante de seguir vivo. Cómo no disfrutar de esos momentos en el que alguien como Manuel aparece para sacudirlo todo.
Solo que, como suele ocurrir en todos los casos, llega un momento en el que la seguridad busca su sitio y es entonces cuando las dudas hacen tambalearse a los sueños y aflojarse los abrazos que robaban el aire. ¿Qué ocurre cuando nos enamoramos de una persona que sabemos que nos va a complicar la vida?
Candela es una fotógrafa a la que un día se le cruza el amor y la atropella, poniéndolo todo patas arriba. Y ya nada será como antes. El responsable de ese torbellino es Manuel, un joven modelo con el que vivirá una historia de amor tan fascinante como adictiva.
La emoción de los primeros besos, la complicidad, la pasión. Pero también la angustia de quien no recibe todo lo que da. Y el apoyo incondicional y mágico de las amigas. La cara y la cruz del amor. Porque la vida sigue, siempre sigue…
La luz de Candela es un precioso canto a las emociones, una delicada novela llena de sensibilidad que entusiasmará al lector.
Timp. Tot. Nebunie
A medio camino entre el microrrelato, el aforismo y el verso suelto. Una suerte de poesía urbana que encandila desde la primera composición. Porque el conjunto es una encantadora mezcla que compone imágenes y sensaciones, que plantea despedidas o acercamientos, tristezas o melancolías, abatimientos o esperanzas, siempre a través de figuras retóricas, de tropos que se levantan desde escenas cotidianas para alcanzar el alma de tantos y tantos momentos que todos vivimos.
Cititorul care caută continuitate în lucrările timpurii ale lui Mónica: „Am uitat să-ți spun că te iubesc” sau „La luz de Candela”cu siguranță nu o veți găsi aici. Dar este întotdeauna interesant să redescoperiți un autor prin prisma creativității sale puternice, ceea ce îl determină să încerce lucruri noi, să experimenteze idei noi sau pur și simplu să exprime idei negre pe albe cu suficientă forță și entitate ca cele din această carte.
Puede al lector le acabe pasando como a mí. Desde “El tiempo. Todo. Locura”, encender la televisión y descubrir a esta presentadora narrando la realidad ya no es lo mismo de antes. Pese a la actitud aséptica propia de un presentador de informativos, en Mónica veo ahora más humanidad, la que rebosa en esta obra.
În multe ocazii, micul adună esența. Micile povești din această carte comprimă idei bine gândite și adaptate la un limbaj care transmite și se mișcă de la măsura cuvintelor. Literatură de citit încet, pentru a medita la fiecare capitol mic, fiecare posibil sens al cuvintelor dintr-un set înfrumusețat de imaginea pe care o trezește și de structura lirică a structurii sale. Recomandat, fără îndoială.
