Citiți la Zola, apropiindu-se de opera sa, se dovedește a fi un tur ghidat într-un muzeu literar în care sunt expuse portrete ale celei mai particulare realități a personajelor, precum și cea mai evidentă și palpabilă realitate socială, cea a oricărei persoane care ar putea fi luată drept protagonist în ordinea, simplu, a ocupa momentan un alt suflet de la cel mai calm la cel mai violent.
Émile Zola a cultivat nuvela, povestea, dramaturgia și eseul. Galvanizatorul necesar unor creații atât de variate a fost întotdeauna angajamentul față de naturalism, un fel de reflectare empirică a realității umane, o mărturie în cheia ficțiunii în care singura ficțiune poate fi numele aleatoriu al personajelor. Scopul final al acestei propuneri, al cărui Zola era bastionul său, nu era altul decât intenția de a restabili echilibrul dintre ființa umană, existența sa, mediul său.
Această mișcare și această intenție narativă au sens după diferitele mișcări și conflicte politice (inclusiv Revoluția Industrială) care închideau secolul al XIX-lea. Întoarcerea ființei umane la aspectul său cel mai elementar și integrat părea o sarcină necesară în fața înstrăinării, pierderii credinței și războiului.
Astfel, naturalismul poate părea un lucru obositor, o poveste plată ultra-realistă. Dar harul este tocmai în a demonstra contrariul. În restul experienței unui personaj, Zola a extras sublimul de a trăi, de a exista.
3 Romane recomandate de Émile Zola
Fiara umană
Sau cum pot ajunge demonii să apară, să spargă zidul aparențelor și asumarea convențiilor. Povestea criminalului supus unor dictaturi practic genetice, destinul ca o ruletă atroce a ghinionului.
Rezumat: Jacques Lantier, inginer locomotor singuratic și misogin, se îndrăgostește de Sévérine, soția șefului de gară Roubaud. Această poveste crudă despre crimă, pasiune și posesie este al șaptesprezecelea roman din 20 publicat de Émile Zola sub titlul generic Les Rougon-Macquart.
Zola rulează un portret strict al condiției umane; un studiu plin de compasiune asupra modului în care indivizii pot deveni deraiați de forțe atavice dincolo de controlul lor.
Lucrarea evocă cu putere sfârșitul celui de-al doilea imperiu din Franța, unde societatea părea să se repeadă în viitor, precum noile locomotive și căi ferate pe care le-a construit. Zola ne amintește că sub acoperirea progresului tehnologic, fiara pe care o purtăm rămâne întotdeauna. Romanul a fost transformat într-un film de regizorii de talia lui Jean Renoir sau Fritz Lang.
Muncă
O lectură strict literară ne oferă o privire revigorantă asupra posibilei utopii, a egalității și echilibrului ca bun necesar și realizabil.
Rezumat: Scris în 1901, cu puțin înainte de moartea marelui romancier francez, a devenit un fel de testament literar și politic. Literar, pentru că Zola a contestat, în acest roman, noile tendințe spiritualiste; politic, deoarece susținea utopia.
Zola descrie în Muncă punctul culminant al procesului revoluționar pe care îl schițase în Germinal, marele roman apărut în 1885. Timpul actual al Lucrării este acela că prezintă o altă alternativă la cea proclamată astăzi, de către capitalism, sfârșitul Istoriei.
Munca ridică, de asemenea, problema dacă utopia este sau nu romanibilă. Sau cu alte cuvinte, dacă romanele pot continua să fie scrise într-o stare socială fără nedreptate sau tensiune umană. Iar cei care susțin că naturalismul a fost o estetică pesimistă vor găsi în acest roman o respingere incontestabilă. Pentru că naturalismul, așa cum arată Work, a avut tendința de a transforma lumea într-un sens pozitiv.
Munca
Miscegenarea totală a literarului și a picturalului. Când Zola se afla deja în amurgul vieții sale, a început să vadă în noile curente picturale o continuare a naturalismului său inițiat.
Realitatea în culorile potrivite, sub o subiectivitate detaliată a artistului, către o replică a lumii sub lumile oricui știe să găsească frumusețe, culoare și optimism.
Rezumat: Marele roman al lui Émile Zola despre începuturile impresionismului. Opera este, fără îndoială, cel mai autobiografic roman al lui Zola, fondatorul naturalismului francez și unul dintre cei mai citiți romancieri din secolul al XIX-lea. Inspirându-se din propria relație cu Paul Cézanne, pe care l-a cunoscut în copilărie, Zola spune povestea unui pictor care se luptă să fie recunoscut în cercurile de artă pariziene.
Lucrarea surprinde, cu mare viuitate, vâltoarea creativă a Parisului, nucleul boemismului intelectual și artistic care avea să lumineze impresionismul.
