Cele mai bune 3 cărți de Charles Willeford

Unii autori au norocul murdar de a deveni faimoși după ce mor. Ca în orice alt domeniu creativ, acest lucru se întâmplă de obicei pentru că ești prea înaintea timpului tău. Pentru că, cu siguranță, abia acum suntem mai receptivi la avangardă, deși nu înțelegem nimic din ceea ce ni se reprezintă artistic sau ni se spune în termeni literari.

Am adus aici cazul lui Charles willeford ca o raritate absolută. Pentru că nu este că a pariat pe o bibliografie perturbatoare. El a scris doar romanele sale polițiste cu mai mult sau mai puțin succes și timp, iar întorsăturile sale ciudate sunt ceea ce a fost responsabil să-l aducă astăzi aici cu reeditări neașteptate.

Ciudatul mă atrage cu acel punct de mister. Ce te-a adus înapoi, Charles? Cu siguranță că este cel al mitului, al legendei sporite a învinsului care pare să dea o nouă strălucire manifestărilor sale artistice.

Posibil Charles ar putea trece drept stereotipul un scriitor de succes cu romanul său Miami Blues. Sau poate nu, poate pentru că stilul lui care se naște în hardboiled emană și magistral umor. Se poate, de asemenea, că genurile tânjesc după vremuri mai bune, iar negrul îi lipsește, fără îndoială, aici, în Spania Vazquez Montalban y Gonzalez Ledesma în timp ce în SUA tânjesc după Hammett sau ciudatul Charles Willeford.

Cine ştie? Dorințele cititorului sau intențiile editoriale sunt de nepătruns, ca și căile domnului. Ideea este că Willeford s-a întors și este întotdeauna o plăcere deosebită să te adâncești în lumi întunecate care sunt, de asemenea, deja prinse în negura timpului...

Top 3 romane recomandate de Charles Willeford

Miami blues

Cel mai apreciat roman al lui Willeford. Un fel de traducere a vechilor dueluri ale Occidentului american între șerif și răufăcător. În adaptare, Willeford folosește umorul, violența și tensiunea maximă a urmăririlor deja făcute. caz beli între cei doi protagonişti ca reprezentanţi emblematici ai binelui şi răului. Doar uneori alb-negru al profilelor se amestecă cu o confuzie generală și un cârlig total.

Freddy Frenger, Jr., un psihopat fermecător din California, tocmai a aterizat în Miami cu buzunarele pline de cărți de credit furate și dorind să o îngrașă. După o condamnare în San Quentin, el vrea să o ia de la capăt într-un alt stat, fără a fi considerat recidivant.

Pe drum îl întâlnește pe sergentul Hoke Moseley, un polițist cu o viață dezastruoasă, o mașină răvășită și o înfățișare răvășită, dar nemilos în munca sa. Criminalii și polițiștii simt că orașul nu este suficient de mare pentru amândoi, dar Freddy este cel care lovește primul: îi fură insigna sergentului, arma și dinții falși. Duelul este servit.

Miami blues

O capodoperă

Lumile deosebite ale artei, cu ciudateniile și raritățile ei, cu apropierea de vicii care alunecă între păturile sociale pe cât de bogate, pe atât de fericite de boemie, sunt locurile de întâlnire pentru acest roman plin de umor, sânge, pasiuni, manii și dragoste pentru artă, oricât de ciudată ar fi.

Un colecționar milionar îi face o propunere irezistibilă tânărului critic James Figueras: să-l intervieveze în exclusivitate lui Jacques Debierue, cel mai legendar și inaccesibil artist din lumea picturii. În schimb, colecționarul îi cere lui Figueras să fure o lucrare a lui Debierue, care locuiește ascunsă într-o zonă îndepărtată a Floridei.

Criticului i se deschid două posibilități: să facă ceea ce trebuie, sau să devină criminal pentru a întâlni cel mai mare geniu artistic viu și a scrie despre el un eseu care să-i dea prestigiu internațional. Ambițiosul Figueras are clar calea de urmat.

O capodoperă

Cocoș de joc

Deep America oferă un decor variat prin care să miște cele mai grotești personaje ale unui Willeford care se bucură de cea mai atroce etapă a sa, cu venele deschise, cu abilitatea de a râde de amenințările pentru a extrage în sfârșit critică și analiză din condiția umană.

La treizeci și doi de ani, Frank Mansfield este unul dintre cei mai buni galeriști din America. În meciurile din Sud, numele lui răstoarnă pariurile. Frank este lăudăros, impulsiv și certăreț; dar pentru a fi numărul unu trebuie să ai cap.

Cu Premiul Gallero al Anului între sprâncene, cea mai înaltă distincție a galisticii americane, Frank promite că nu va mai deschide gura până la consacrare. Numai el știe motivul muțeniei sale, deși în lumea primitivă a luptei de cocoși, o lume a bărbaților guvernată de reguli ancestrale în care „o strângere de mână este la fel de obligatorie ca o declarație sub jurământ în fața unui notar”, nimeni nu se va obosi să afle.

Pe de altă parte, Mary Elizabeth, după ce mulți ani a așteptat cu abnegație ca logodnicul ei să părăsească cocoșii, să se întoarcă în oraș și să se așeze, nu mai are puțină răbdare, iar acea muțenie ciudată este pe cale să o epuizeze. Frank știe că sunt mulți vânători în oraș care vor să o aducă pe Mary Elizabeth pe culoar; dacă se va întoarce la ea, poate fi ultima lui încercare de a realiza ceea ce și-a dorit cel mai mult în viața lui.

Charles Willeford, unul dintre marile nume ale americanilor hardboiled și un autor de cult, s-a inspirat din „Odiseea” pentru a concepe ceea ce el însuși considera cel mai bun roman al său. Absorbant, hilar, scris cu expertiză, „Fighting Rooster” este o aventură prin disputele sudice ale anilor şaizeci, o călătorie printr-o America de Nord puţin cunoscută şi dispărută, în compania unui personaj de neuitat.

Cocoș de joc
5 / 5 - (15 voturi)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.