Cele mai bune 3 cărți de Blasco Ibáñez

Căderea secolului al XIX-lea și zorii secolului al XX-lea, descoperite în Benito Perez Galdos și Vicente Blasco Ibanez la doi mari naratori ocupați să cronicizeze un timp de nostalgie transformat în narațiune, de realism (mai ales în cazul lui Galdós) dar și de un idealism în căutarea unei povești mereu tradiționale și aproape de pământ cu pretenții de invitație la transformare; la căutarea identităților pierdute; la revendicarea a ceea ce este popular în ciuda fatalismului spre care au condus circumstanțele istorice.

Cu referințe apropiate ale generația din '98, conduse în cea mai virulentă manifestare dramatică a lor în Valea Inclán, Blasco Ibáñez s-a angajat și într-o carieră politică care l-a condus spre apărarea unei republici pe care o hrănise încă din copilărie în prima sa înființare și care l-a orientat către o confruntare constantă împotriva a tot ceea ce nu pleca de la acel ideal republican.

Poate pentru că problema republicii nu a terminat niciodată de forjat din zilele copilăriei până după moartea sa, Vicente Blasco Ibáñez s-a deplasat în jurul lumii într-o călătorie care i-a servit să povestească cronici interesante și să depună mărturie despre natura exotică a unor locuri atât de disparate pe care le cunoștea. .

Literatura sa (deoarece într-un autor atât de intens se poate vorbi despre propria literatură) țese scene și personaje din țara sa cea mai apropiată valenciană în multe alte locuri, întotdeauna cu un umanism fără pânze fierbinți, cu acel naturalism convins că este necesar. O mărturie necesară reconstituită în ficțiune despre o lume pe care Istoria oficială o lasă mereu îngropată, ca rădăcini ale unei intraistorii necesare.

Top 3 cărți recomandate de Vicente Blasco Ibáñez

Cei patru călăreți ai apocalipsei

Pentru a cunoaște istoria, trebuie să citești și povestea fiecărei epoci. Și Vicente Blasco Ibáñez a scris în acest roman perspectiva sa subiectivă, absolut angajată, pe umbrele care ajunseseră să învelească o lume cufundată în Marele Război.

Când citim o carte de istorie ni se oferă faptele pe care ar trebui să le credem și care, pentru a fi corecți, în multe ocazii sunt limitate la fapte obiective. Asasinarea arhiducelui ca gest de ofensă totală împotriva Imperiului austriac, a Triplei Antante și a Puterilor Centrale.

Dar este întotdeauna mai sugestiv să abordăm personaje atât de exaltate precum Desnoyers și Hartrott, fiecare aparținând părții sale și plonjat în nebunia de a fi nevoiți să se ucidă în ciuda trunchiului comun al familiei.

Cele mai certe fapte ale civilizației noastre sunt sentimentele și emoțiile povestite de cei care le-au trăit, iar impresiile date de Blasco Ibáñez acestor personaje au dus la recunoașterea lor la nivel mondial.

Cei patru călăreți ai apocalipsei

Baraca

Am avut întotdeauna amintirea, când am început să citesc această carte, a serialului de televiziune care a fost realizat pentru roman. La acea vreme, mi-a dat impresia că sunt un serial care nu a avansat, cu multă lumină mediteraneană și multe conversații de la băștinașii din zonă, câteva referințe la viața agricolă și puțin altceva.

Mulți ani mai târziu, când am citit cartea, am descoperit cât de departe suntem de noi înșine pe măsură ce trece timpul. În acele obiceiuri care mi s-au părut soporifice în copilărie, am descoperit vertijul unei pene care te duce în lumea particulară a unei Spanie calme, absorbită de obligațiile ei, devotată mizeriei și incapabilă să se deschidă către lume.

Tragedia apare în acest roman ca o senzație de moarte anunțată între pasiuni inabordabile și conflicte de netrecut.

baraca

Stuf și noroi

Datorită introspecției lui Blasco Ibáñez în Valencia sa natală, jumătate din Spania a fost îmbibată în aroma sărată a unei mări levantine în care personaje nemuritoare precum cele din Cañas y Barro ne lasă să-și trăiască aventurile într-o lagună magică.

Tonet reprezintă un tânăr uzat de acel fatalism moștenit de la părinți dezamăgiți. Decadența finală a clanului Dove s-a conturat cu un delicat sentiment de violență, decadență morală și răzbunare.

Los Palomas, o saga sacrificială de familie care a trebuit să-și trimită ultimul fiu Tonet la războiul din Cuba se va confrunta cu tragedia pasiunilor care va sfârși prin a-i stropi pe toți locuitorii locului.

stuf și noroi
5 / 5 - (6 voturi)

1 comentariu la „Cele mai bune 3 cărți de Blasco Ibáñez”

  1. Rezension zu «Die vier Reiter der Apokalypse» (Anfang – den Rest würde ich Ihnen gerne per e-mail-Anhang zusenden – Adresse…?)
    Mitten im Ersten Weltkrieg (1914) wurde dieses Buch in Paris geschrieben – ein spanischer Beitrag zur Kriegsverherrlichung, der zB in den USA zum Bestseller und bald auch verfilmt wurde. Keine Frage: Die Absicht des Autors, den preußischen Militarismus als den eigentlichen Kriegstreiber zu geißeln, ist aus heutiger wie aus damaliger Sicht berechtigt. Nicht aber die Absicht, pauschal zum Leitbild/Zerrbild einer ganzen Nation zu machen, dass alle nur «Tritte bekommen, die sie dann nach unten weitergeben wollen». Ganz anders natürlich die Widersacher dieser «mit Fußtritten erzogenen Kriegerhorde»: Da beschwört der Vater, als Zivilist gerade noch der Marneschlacht entkommen, seinen Sohn im bedrohten Paris, als dieser sich endlich auf seine der Kriegerisnä auf seine ken kriegerisgent jasnn bei seigerischen Gegner, sondern eine «Jagd auf wilde Tiere». Und auf solche solle er ruhig schießen, denn: «Jeder, den du zu Boden streckst, bedeutet eine Gefahr weniger für die Menschheit.»

    răspuns

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.