Numele epicenului, ale Amélie Nothomb

Numele epicenului
Faceți clic pe carte

Cu acest punct de androginism literar, ambivalența unor nume servește la Amélie Nothomb pentru a stabili paradoxul existențialist împodobit cu acel aspect fabulos în care acest scriitor se mișcă atât de plăcut.

Așadar, ne uităm la dragostea lui Claude și Dominique și la rodul unei fete care nu va găsi în tatăl ei persoana pe care toată lumea spune că sunt părinții.

Deoarece Claude se simte impulsionat de alte nevoi mai mari decât banalitatea unei paternități, doar o consecință inacceptabilă a scopului său procreativ. Omul, pentru el, poartă moștenirea creșterii speciilor, a extinderii lucrării. Și nu poate pierde timpul cu minuțioase, cum ar fi blândețea părinților.

Épicène, fata, crește cu acea lipsă dificilă de depășit pentru ea, un generator de durere internă și o crustă de piele la exterior. Și tot ce o mișcă este o idee de răzbunare cu lumea, de ură nefocalizată.

În absențe există întotdeauna mai mult regret decât dragostea rezidă în cei care rămân. Este soarta omului, să apreciezi mai mult pe cei pierduți, pe cei inexistenți, pe cei smulși. Așadar, în pasajul melancolic al Épìcene vom găsi ființa umană care este ofensată spre pierderea imposibilului.

Întrebarea a fost de a-i da cea mai metaforică atingere a fabulosului, acel punct alegoric și transcendental al simbolurilor. Și Nothomb găsește calea de a potrivi fantezia cu realitatea, în acel hibrid ciudat și în același timp fascinant care și astăzi ne oferă lecturi cu o mie de arome.

Nothomb explorează cu sagacitatea sa obișnuită relațiile complexe tată-copil și resentimentele dragostei neîmpărtășite. Și o face construind un fel de basm contemporan pervers, o fabulă crudă, povestită cu concizie, precizie și forță.

Acum puteți cumpăra romanul „Numele epicenelor”, de Amélie Nothomb, Aici:

Numele epicenului
5 / 5 - (9 voturi)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.