Dupa ce carmen mola va fi dezvăluit ca un grup de trei scriitori. Următorul lucru poate fi că Nicolas Barreau, renumitul pseudonim al romanelor de dragoste, ar putea fi un grup de trei scriitori. Și atunci controversa s-ar lega de ambele părți și chestiunea va fi soluționată. Deși în momentul de față indică un simplu exercițiu de pseudonim pentru o față și puțin altceva.
În momentul de față Nicolás Barreau surprinde cu un ritm infernal de publicații. Titluri și titluri care apar pe piață ca și cum ar fi un spirit posedat sau o inteligență artificială capabilă să construiască intrigi romantice...
În sfârșit, sosește judecata cititorilor și validitatea lucrărilor sale este ratificată cu acel sigiliu de best-seller care ajunge să fie tradus într-o diversitate de limbi. Povești roz cu Parisul ca epicentru în care lumina și dragostea se îmbină cu o probabilitate mult mai mare decât oriunde altundeva în lume. Și este că există forțe telurice precum cele ale Parisului care deschid suflete și emoții către cele mai neașteptate, intense și vibrante iubiri...
Top 3 romane recomandate de Nicolás Barreau
Cafeaua micilor minuni
În acest carte Cafeaua micilor minuni, acest autor arată de ce a ajuns în vârful genului roman de dragoste. Uneori pare că cititorii de romantici sunt niște tipuri ușor de cucerit prin povești miere, simple, de prinți și prințese și finaluri splendoare.
Dar nu ar trebui să fie așa când apare un autor ca Nicolas, întoarce genul, îl prezintă ca altceva și reușește astfel să-i tragă pe cititori cu o forță absolută. Ce a făcut Nicolas în această carte este să scrie despre romanțele de astăzi, dar cu un strop de mister. Protagonista ei, Nelly, este o tânără nesigură, fata tipică în care se poate ghici o mare lume interioară, inhibată de temeri și condiții subiective.
Dar datorită acelei lumi interioare, acelei neliniști care ajunge să o determine să se miște în orice direcție, această poveste romantică trage spre căi mai tipice acelui gen de mister. Fără îndoială, este un echilibru interesant între un complot roz, cu un strop de comedie, și o enigmă interesantă în care suntem introduși datorită unei mime cu Nelly.
Dar desigur... iubire. Nu putem extrage în sfârșit o altă conotație principală din această poveste. Totul ajunge să se miște prin, spre și spre iubire. Ceea ce ajunge Nelly să descopere, cea mai mare enigmă care i se va deschide este să fie îndrăgostită, se poate găsi mai confortabil cu ea însăși, bucurându-se de mângâieri și sărutări care, cumva, ajung să ne facă mai buni.
Zâmbetul femeilor
Într-un film romantic îmi amintesc că am văzut o librărie numită „Serendipity”. Problema a indicat puțin la același lucru cu ceea ce se întâmplă în acest roman și care ne asaltează cu ideea unei lecturi transformatoare nu numai pentru protagonistul care se refugiază dintr-un Paris ploios într-o carte. Pentru că poți descoperi și acel oraș al luminii care abia așteaptă să se domolească furtuna...
La Paris, din când în când, plouă găleți și vântul de nord bate atât de puternic încât parcă nu există unde să se adăpostească. Ca atunci când furtunile ajung la inimă și nu știm cum sau unde să așteptăm să se limpezească.
Pentru Aurélie, coincidențele nu există. Într-o după-amiază, mai trist ca niciodată, se refugiază într-o librărie și într-o carte. Încovoiată în paginile sale, Aurélie redescoperă zâmbetul pe care credea că l-a pierdut pentru totdeauna. Și mult mai mult.
vremea cireselor
Aurélie, bucătarul fermecător care conduce restaurantul Le Temps des Cerises, din cartierul Paris Saint-Germain, și André, un editor și scriitor de succes, formează un cuplu de un an. Ziua Îndrăgostiților se apropie și, odată cu ea, data perfectă pentru o cerere în căsătorie, dar înainte ca André să poată pune marea întrebare, se întâmplă ceva neașteptat: micul restaurant al lui Aurélie primește o stea Michelin, iar tânărul bucătar nu-și poate ține bucuria... timp de trei zile.
Surpriza care părea să pună cireașa fericirii cuplului a fost doar rezultatul unei încurcături. Iar când Aurélie îl întâlnește pe adevăratul destinatar al distincției, bucătarul Jean-Marie Marronnier, care nu numai că gătește ca zeii, ci are și un Monet adevărat agățat în restaurantul său, lucrurile devin și mai complicate...
