Că umorul nu este ceva în contradicție cu cea mai rafinată literatură este ceva ce era deja evidențiat la acea vreme Tom Sharpe în diverse tranșe sau John Kennedy Toole în lucrarea sa unică și grozavă în care a arătat că toată lumea conspira împotriva celor mai neînțelese genii. Din acest motiv, a te hotărî asupra umorului presărat în cota sa justă este o decizie aproape necesară pentru combaterea exceselor de complot sau a formulismului formal.
Autorii naționali ca santiago lorenzo sau un Joaquín Berges care știe să arunce umor inteligent sau grotesc. Important este reușita de a cultiva comicul în orice domeniu, astfel încât nimic să nu poată fi irosit fără emoția râsului din melodia empatică care ne plasează în epicentrul glumei sau batjocurii; sau care ne surprinde cu amărăciunea criticii care se limitează la satiric.
Umorul este o completare care merge cu orice. Pariezi pe el ca autor înseamnă să te diferențiezi de naratorii din lumi mai serioase, în care personajele abia dacă zâmbesc la fiecare miliard de scene. De asemenea, avand in vedere absurdul care ne iese din ce in ce mai mult in cale, rasul este cea mai buna varianta. Iar literatura umoristică, mai mult sau mai puțin marcată, este un pariu eliberator.
Top 3 romane recomandate de Joaquín Berges
pelerinii
Umorul se apropie de apusul vieții. Râsul plăcut al cuiva care știe pe deplin că doar prezentul există. Pentru că oricât de mult insistă guru spirituali sau antrenori emoționali, problema vine când vine. Iar descoperirea trezește un râs care provine parțial din cea mai exactă definiție a melancoliei: bucuria de a fi trist.
Dorita, Fina și Carmen sunt trei octogenare care, sub pretextul că merg pe Camino de Santiago, evadează din azilul de bătrâni în care trăiesc vara lipsei de izolare. De fapt, Dorita are o problemă în așteptare în Tarragona și a convins-o pe Carmen, care are permis de conducere, și pe Fina, care deține un Volvo 850 vechi, să o însoțească.
Aceștia o conving treptat pe Fina, care suferă de demență, că urmează traseul care duce la Santiago de Compostela, deși au luat exact direcția opusă, spre Mediterana. În timp ce asistăm la situația dificilă a acestor trei aventurieri prin interiorul Spaniei, romanul reconstituie cele mai singulare momente din viața lor și motivele care justifică o evadare atât de neobișnuită.
Between Wrinkles, de Paco Roca, și Las chicas de oro, o călătorie plină de umor și situații jenante, dar și profund emoționantă în povestirea poveștilor personale pe care fiecare protagonist le poartă cu ei.
Nimeni nu e perfect
Cu o aromă de literatură anglo-saxonă între secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Berges se pune în pielea povestitorilor satirici din acele vremuri. Cei care pun victimele și călăii să bea ceai la cinci pentru ca anumite doze de suprarealism între clăsismul enervant, să explodeze spre neașteptat.
La Kenwood Manor, un conac mare în mijlocul peisajului englezesc, Whirlpools organizează o petrecere uriașă cu invitați din medii diferite. Printre ei, un detectiv privat, căruia i se încredințează o sarcină dificilă și neașteptată: să dezlege cine este moștenitorul familiei.
În investigațiile sale va afla în curând că nu este ușor, deoarece descoperă niște hobby-uri secrete ale aristocraților englezi și că personaje mai excentrice roiesc în casă decât se aștepta: de la bunicul nebun care pledează nevinovat pentru o presupusă crimă, până la fete și pretendenți de vânătoare, precum și un majordom neînfricat, Harrods, care îl ține cu ochii pe el, un demn moștenitor al miticii Jeeves ai lui PG Wodehouse.
trăiește cât poți
Viața se grăbește uneori. Iar chestia devine un non-viu din cauza acelei inerții ciudate care declanșează dezastre, improvizații și alte anomalii. Supraviețuirea este atunci pâinea zilnică.
Oricat de mult i-ar recomanda sa ia lucrurile usor, si ca sotia lui, naturista convinsa, vrea sa-i insufle obiceiurile unei vieti plictisitoare, sanatoase, Luis nu castiga pentru surprize. Prima lui soție, Carmen, s-a căsătorit cu vărul său Óscar, un carierist care nu numai că a preluat-o, ci și postul la care a aspirat Luis la compania de energie eoliană la care lucrează.
Între apelurile mamei sale pentru a vorbi despre tensiunea lui, Luis încearcă să rezolve conflictele fiului său mic de la școală, să-și facă griji pentru problemele copiilor lui mai mari cu drogurile de designer, să presupună că este încă îndrăgostit de Carmen și să aplaudă spectacolele unui clovn ciudat. că știe datorită copiilor săi.
Între timp, vântul învârte palele turbinelor eoliene ca săgețile unui ceas care numără invers timpul care îi mai rămâne de trăit. Astfel, între complicații tot mai mari și experiențe extreme, echilibrul oarecum instabil al situației sale inițiale ajunge să devină un dezechilibru stabil necontrolat și plin de răsturnări hilare.
Alte romane recomandate de Joaquín Berges
Voință de a trăi
Nimic mai bun decât să plecăm de la un stereotip sinistru pentru a asigura doze mai mari de râs în contrast. Moartea este o simplă formalitate pentru gropari care îi poate conduce la o existență plată, fără cel mai mic șoc care să-i facă să fie clienți ai afacerii lor. Dar a trăi nu înseamnă a fi dus de nimic. Viața blufează până la capăt, așa că poți să-i dedici un zâmbet transformator (și, desigur, tulburător) funcționarului tău.
Soții Llorente dețin o casă de pompe funebre în Zaragoza și par să moștenească niște fixații obsesive care îi împiedică să se simtă normali. Bunicul Cosme, fondatorul, simte o teamă tot mai mare de a fi îngropat de viu. Matías, tatăl, nu-și poate înăbuși atracția secretă față de frumoasa defunctă care ajunge la casa de pompe funebre, iar Tristán, nepotul, care va fi în cele din urmă cel care va menține afacerea în viață, are o anumită înclinație pentru fetișism.
Când Tristán se îndrăgostește de Gracia, care îi amintește de o actriță frumoasă de la Hollywoodul clasic, își va da seama că trăiește înconjurat de oameni neconvenționali, fără dorință de a trăi și incapabili să fie fericit și se va teme să urmeze aceeași soartă. În ciuda impulsurilor necontrolate ale celuilalt, apariția unei iubiri neașteptate va fi suficientă pentru ca dorința de a trăi să-și croiască drum și să complice totul cu vocația de a o rezolva. O comedie acidă, ingenioasă și emoționantă, care îl confirmă pe Berges drept cel mai original scriitor umoristic.
