Pentru un antropolog să decidă asupra anarhismului este ceva ca să consideri că totul este pierdut. David Graeber a subliniat că nu există nicio formă de guvernare posibilă pentru ființa umană în societate, cu o presupusă viziune holistică pe care o indică antropologia asupra comportamentului uman. Putem apoi deduce că democrația este chiar mai rea decât clișeul că este cel mai puțin rău dintre sistemele de organizare socială.
Este posibil ca Graeber să fi avut dreptate în privința faptului că în prezent se pare că ne supunem dictaturilor subterane ale sistemelor economic oligarhic sub masca egalității de șanse și alte lozinci. Mă îndoiesc dacă o asemenea anarhie crudă a însemnat reajustarea totul către un fel de egalitate. Că în anarhie, fără alte reguli decât speranța în bunătate și noroc, poate exista o depășire a vechilor paradigme eșuate.
Ideea este că Graeber nu era atât de anarhist pe cât este pictat. Dar totuși avea că nu știu ce ideologic cu noi propuneri și abordări interesante de luat în considerare. Așa încep cărțile lui, cea mai bună moștenire a lui...
Top 3 cărți recomandate de David Graeber
În datorii: o istorie alternativă a economiei
Sistemul datoriilor la nivel macroeconomic este ceva ca un abis peste o ficțiune. Banii sunt nimic și casele de cărți ale economiilor mondiale sunt construite pe acel nimic. Cine știe cel mai bine să-și vândă motocicleta va avea mai multă capacitate de împrumut. Problema are o oarecare macroludopatie. Și totuși, elemente esențiale precum statul bunăstării sunt construite pe ficțiuni ca aceasta...
Fiecare carte de economie face aceeași afirmație: banii au fost inventați pentru a rezolva complexitatea tot mai mare a sistemelor de troc. Această versiune a poveștii are o problemă serioasă: nu există dovezi care să o susțină.
Graeber expune o istorie alternativă la apariția banilor și a piețelor și analizează modul în care datoria a trecut de la a fi o obligație economică la o obligație morală. De la începutul primelor imperii agrare, oamenii au folosit sisteme de credit elaborate pentru a cumpăra și vinde bunuri, chiar înainte de inventarea monedei. Este astăzi, după cinci mii de ani, când ne aflăm pentru prima dată în fața unei societăți împărțite între debitori și creditori, cu instituții ridicate cu singura voință de a proteja creditorii.
In Debt este o cronică fascinantă și pertinentă care demontează ideile încorporate în conștiința noastră colectivă și ne arată atitudinea ambivalentă care există față de datorii, ca motor al creșterii economice sau ca instrument de oprimare.
Rahat de locuri de muncă: o teorie
A-ți câștiga pâinea cu sudoarea sprâncenei era o amenințare cu drepturi depline. Ceva pe care s-au construit toate sistemele de exploatare trecute și viitoare. Lupta de clasă nu se termină niciodată, nici măcar după stabilirea drepturilor după catastrofa muncii a Revoluției Industriale. Dacă nu se exploatează aici, se exploatează acolo. Dacă nu poate fi abuzată direct, se poate face într-un mod mai puțin evident.
Găsirea acelui loc de muncă decent care indică spre auto-realizare pare o himeră în cele mai multe cazuri. Efortul, autoperfecționarea și capacitatea de antreprenoriat nu au întotdeauna sens în fața competențelor inegale, a privatizării sistemelor educaționale și a altor obstacole care cresc în fiecare zi.
Și apoi este întrebarea de un milion de dolari despre semnificația reală a muncii ca coloană vertebrală a societății, iar David era pe acestea, căutând răspunsuri...
Munca ta are vreun sens pentru societate? În primăvara lui 2013, David Graeber a pus această întrebare într-un eseu jucăuș și provocator, intitulat „Despre fenomenul joburilor de rahat”. Articolul a devenit viral. După un milion de vizualizări online în șaptesprezece limbi diferite, oamenii încă dezbat răspunsul.
Există milioane de oameni - consultanți în resurse umane, coordonatori de comunicații, cercetători în telemarketing, avocați corporativi... - ale căror locuri de muncă sunt inutile și știu asta. Oamenii ăștia sunt blocați în slujbe proaste. Uită de Piketty sau Marx; Este Graeber, unul dintre cei mai influenți antropologi și activiști ai zilelor noastre, care spune cu voce tare și clar că o mare parte din ceea ce se face într-o economie de sclavi salariați este o formă de angajare atât de lipsită de sens, atât de inutilă sau atât de pernicioasă încât nici măcar muncitorul. el însuși este capabil să-și justifice existența și, în ciuda acestui fapt, se simte obligat să pretindă că nu este cazul.
Critica socială urmărită de carte este puternică și ascuțită, mai ales când introduce categorii atât de fine precum „slujbele neglijente”, pe care anumiți angajați le fac pentru, să zicem, să mențină mașinile vechi în funcțiune și să salveze compania de la cumpărarea de utilaje noi. Nu este lipsit de logica, din moment ce, așa cum spunea Orwell, „o populație care este ocupată cu munca, chiar și la sarcini total inutile, nu are timp să facă altceva”. Prin urmare, după cum conchide Graeber, ceea ce avem este un rahat permanent.
Zorii tuturor: o nouă poveste umană
Evoluăm sau involuăm? Uneori este greu de știut dacă trecerea noastră prin lume înseamnă înaintarea spre ceva cu mai multă semnificație în diferite aspecte precum integrarea, solidaritatea, egalitatea... Pentru că dincolo de mici victorii și punerea în scenă a conștientizării, realitatea arată în direcția opusă.
Timp de generații i-am văzut pe strămoșii noștri cei mai îndepărtați ca fiind ființe primitive, naive și violente. Ni s-a spus că nu se poate ajunge la civilizație decât prin sacrificarea libertăților sau îmblânzindu-ne instinctele. În acest eseu, renumiții antropologi David Graeber și David Wengrow arată că aceste concepții, apărute în secolul al XVIII-lea, au fost o reacție conservatoare a societății europene la critica la adresa intelectualilor indigeni și că aceștia nu au o garanție antropologică și arheologică.
În urmărirea acestei false linii de gândire, această carte susține că comunitățile preistorice au fost mult mai schimbătoare decât s-a crezut; o abordare care demontează cele mai adânc înrădăcinate narațiunile fondatoare, de la dezvoltarea orașelor până la originile statului, inegalitatea sau democrația.
Zorii tuturor este o nouă istorie a umanității, un text combativ care ne transformă înțelegerea trecutului și ne deschide calea imaginării unor noi forme de organizare socială. O lucrare monumentală care pune la îndoială ideile unor gânditori precum Jared Diamond, Francis Fukuyama și Yuval Noah Harari. Pentru că presupunerea că societățile devin mai puțin egalitare și mai libere pe măsură ce devin mai complexe și „civilizate” nu este altceva decât un mit.
