Când literatura este un exercițiu de dragul ei, ajunge să provoace un efect incontestabil de neașteptat. De la nespusul draft la capodopera sângeroasă a făcut o revelație febrilă. Așa ceva mi se pare că se întâmplă cu Antonio Ungar care ne oferă povești și romane cu un strop de sinceritate, oportunitate și transcendență care se întâlnesc doar atunci când cineva începe să scrie sub acel „doar pentru că”, pentru că e timpul să spună ceva.
Încorporat în acel realism de Gabo, ca o moștenire inalienabilă a narațiunii columbiene actuale întruchipată de Vasquez, Quintana o Restrepo, și cazul lui Ungar rupe de realism. Abordat doar dintr-o ciudată alegorie a sordidului, a ciudatului ca motor care poate trezi inconsecvențele realității alcătuite din moral, ideologic sau chiar social.
Este ceea ce are realismul, care poate fi orice, de la murdar la magic. În mod curios, compoziția lumii noastre dă mult de sine în narațiune, poate mai mult decât orice alt gen, pentru că micile povești mari de descoperit sunt de această parte, în noțiunea subiectivă a ceea ce se întâmplă sub milioane de prisme posibile.
Ungar exprimă acea noțiune de diversitate cromatică din personajele sale, uneori divergente, dar extrem de vii în stridența lor care se leagă de adevăratul sine al fiecărui individ dincolo de falsele mediocrități. Și tocmai în acele stridențe fiecare face contriție literară, din empatia a ceea ce este povestit de parcă ar fi trăit de noi.
Top 3 cărți recomandate de Antonio Ungar
trei sicrie albe
trei sicrie albe este un thriller în care un tip singuratic și antisocial este forțat să înlocuiască identitatea liderului partidului politic de opoziție și să trăiască tot felul de aventuri pentru a pune capăt regimului totalitar al unei țări latino-americane numită Miranda, suspect de asemănătoare cu Columbia.
Nestăpânit, dezlănțuit, hilar, naratorul-protagonist își folosește toate cuvintele pentru a pune în discuție, ridiculiza și distruge realitatea (și pentru a o reconstrui de la zero, ca nouă). Persecutat necruțător de regimul de teroare care controlează totul în Miranda și de politicienii abjecti din partea sa, singur împotriva lumii, protagonistul este în sfârșit prins și vânat. Iubita lui, însă, reușește ca prin minune să scape, iar alături de ea rămâne vie speranța unei reuniuni și a unui nou început pentru poveste.
trei sicrie albe Este un text deschis, polifonic, gata pentru lecturi multiple. Poate fi înțeles ca o satiră acerbă a politicii din America Latină, ca o reflecție rafinată asupra identității individuale și a uzurparei identității, ca o explorare a limitelor prieteniei, ca un eseu despre fragilitatea realității, ca o poveste de iubire imposibilă.
Învelit într-un pachet thriller ușor de deschis și citit, plin de umor, acest roman propune, fără îndoială, un joc literar complex și fascinant, care consacră fără îndoială pe unul dintre cei mai mari autori ai generației sale în limba spaniolă.
Eva și fiarele
Într-o barcă în derivă, în adâncurile junglelor Orinocoului, Eva sângerează până la moarte și între somn și veghe se întreabă dacă va fi găsită, dacă va ajunge cu viață pe un țărm, dacă destinul ei este să-și predea trupul culmi ale vulturilor. În oraș se află trecutul său îndepărtat, din care a reușit să fugă în timp. În ultimul port este ceea ce a trăit de curând, și tot acolo, așteaptă-o, toți cei care o iubesc: iubitul și fiica ei, April.
Situată în Columbia, la sfârșitul anilor '90, sfâșiată de războiul promovat de Stat între paramilitari, soldați și gherile, această poveste poate fi citită ca o metaforă a unei țări condamnate să-și repete greșelile și să le agraveze, dar și ca o călătorie spre interiorul sufletului Evei, o viață încăpățânată care, ca și cea a junglei, refuză să tacă.
Bazat pe întâmplări reale, scrise în proză clară și puternică, romanul își propune cititorului să fie Eva printre fiare și, ca și ea, să-și riște viața pentru alții, care aici suntem cu toții.
Uită-te la mine
«De cealaltă parte a curţilor, la etajul cinci al str. C, numărul 21, se află acum o familie. Au ajuns luni. Sunt întunecate. hinduși sau arabi sau țigani. Au adus o fiică. Aceasta este prima intrare a protagonistului acestui roman, un personaj singuratic, obsesiv, care se automedică, trăiește atașat de memoria surorii sale moarte și locuiește într-un cartier în care sunt din ce în ce mai mulți imigranți.
Un personaj care scrie totul în detaliu în jurnalul său.Prin paginile sale, cititorul va fi martor la modul în care își observă noii vecini, pe care îi suspectează de trafic de droguri. De asemenea, va descoperi cum devine obsedat de fiica lui, pe care ajunge să o spioneze cu camere ascunse care îi permit să o vadă goală în baie, privind pe balcon, întinsă în pat, fiind atacată de unul dintre frații ei.
Din acel moment, personajul va trece de la observație la acțiune, în timp ce își permite să se încurce în pânza de păianjen a fetei pe care o contemplă, crezând că știe totul despre ea, deși lucrurile s-ar putea să nu fie așa cum crede el și poate cineva. îl urmărește.
Și pe măsură ce tensiunea – erotică și violentă – crește, naratorul începe să se simtă persecutat, modelează niște sculpturi enigmatice de îngeri în ipsos și se pregătește să facă ceva care va schimba totul... Un roman absorbant, tulburător și tulburător.
O reflecție asupra imigrației și xenofobiei. Portretul portent al unui personaj târât de o obsesie bolnavă care, într-un crescendo de neoprit, duce pe teren tipic celui mai întunecat thriller.
