Cele mai bune 3 cărți de Ana R. Cañil

Orice investigație în urmărirea unei povești poate duce la versiunea sa ficțională sau la o opțiune mai cronică. În final, totul este o sarcină de culegere de informații cărora naratorul de serviciu le dă acea formă oportună pentru a ne apropia de scenariul actual. În cazul în care Ana Cañil Uneori, colecția de informații se rupe spre jurnalism sau un eseu.

În timp ce cu alte ocazii apare acel roman care sublimează cumva faptele spre un fel de catarsis narativ. Un creuzet între realitate și ficțiune în care intrapovestirea se dezvoltă într-o măsură mai mare spre acea mimetizare cu un timp sau împrejurări. Fără îndoială, atunci când se caută cea mai umană profunzime, nimic nu este mai bun decât ficțiunea cu capacitatea ei de a locui suflete aflate în tranziție prin scena evenimentelor.

Oricum ar fi, aceasta pare a fi o dualitate jurnalistică care în mod curios este reprodusă într-o măsură mai mare în cazurile unor autori precum Ana Cañil, stâlp eyre o Fierarul de zăpadă. Jurnaliştii cu toţii capabili de acea ambivalenţă dintr-un limbaj transformat într-un instrument profesional cu direcţii neaşteptate.

Top 3 cărți recomandate de Ana R. Cañil

Îndrăgostiții străini

Farmecul a ceea ce este aproape se estompează din cotidian, din acea familiaritate care ne epuizează, din acea plimbare care nu privește dincolo de pământ sau din asumarea îndepărtatului și exoticului ca mai merituos de recunoașterea noastră. Așa că nu este nimic mai bun decât să apelezi la alții care văd tocmai această țară ca pe un loc exotic pentru a retrage prejudecățile și a reînvăța să prețuiască ceea ce este mai aproape.

Jurnalista Ana Cañil face o excursie intimă, frumoasă și incitantă prin unele dintre cele mai emblematice locuri ale țării noastre (Alhambra, El Escorial, Paseo del Prado sau Camino de Santiago, printre altele) cu ajutorul marilor călători străini. care ne-au vizitat și și-au exprimat enorma dragoste pentru Spania, scăldate de asemenea în dispreț și dispreț față de contradicțiile noastre.

Această carte, care s-a născut din dorința de a menține vigilentă uimirea în fața frumosului, culege vederi care surprind și luminează și care uneori și rănesc, dar care nu lasă indiferente. Călătorind prin Spania secolului 21 cu ajutorul unor oameni ne-spanioli iluminați este o aventură încântătoare, care este în același timp iritant și rău intenționat.

Dacă după trei ani nu m-am întors

Uneori eseu sau diseminare. Dar, de asemenea, la un moment dat, totul implodește pentru a se unifica într-un singur canal cu nuanțe mai personalizate unde componenta subiectivă este descoperită ca acel mare roman încărcat cu cea mai adevărată epopee...

În urmă cu ceva timp, jurnalista Ana R. Cañil a început să urmărească o poveste groaznică: cea a prizonierilor de după război ai căror copii le-au fost luați de temniceri pentru a fi puși în seminarii și mănăstiri sau dați spre adopție. O practică crudă care și-a găsit justificarea? În teorii pseudoștiințifice, tipice regimurilor totalitare și apărate fără fisuri de medici renumiți, oameni religioși și legiuitori ai vremii.

Aici a fost material pentru un eseu magnific. Însă autoarea nu a putut evita o abordare emoțională, precum cea în care a întreprins-o deja Femeia maquis, deși, în acest caz, cu mult mai multă ambiție narativă. Rezultatul efortului lor este un roman imposibil de pus jos, nu numai din cauza faptului teribil pe care îl denunță, ci și din cauza modului în care acel fapt este întruchipat în doi antagonişti de neuitat: Jimena Bartolomé, tânăra soţie a unui comunistă și María Topete, directorul închisorii de femei Ventas.

Dacă după trei ani nu m-am întors

Curajul domnișoarei Redfield

Într-o dimineață rece din ianuarie 1962, Elsa Redfield, o tânără englezoaică care a fost angajată ca bonă pentru cel mai mic dintre nepoții aristocratului.

Domnișoara Redfield, austera, competentă și capabilă, pleacă la Madrid cu o misiune: să-și cunoască vechiul prieten și mentor, domnișoara Hibbs, bonă de la nepoții lui Franco, cărora le aduce un mesaj și un inel de o valoare incalculabilă. Elsa va trebui să-și testeze prudența, pentru că, în ciuda ei, se va trezi implicată în treburile familiei Peñalara, o familie care, sub aspectul lor orbitor, ascunde răni groaznice despre care, fără să știe, dădaca tânără și neexperimentată este vorba. a face fata.a scoate la lumina cu consecinte nebanuite.

Curajul domnișoarei Redfield
evaluează postarea

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.