Dacă există un autor singular în scena literară spaniolă actuală, adică Iisus Sánchez Adalid. Scriitor de necesitate, judecător o vreme de profesie și în cele din urmă preot de vocație… Deși în plus ar trebui să cităm și contribuțiile sale în presa de felurite.
Este, fără îndoială, un tip neastâmpărat unde există cei care și-au găsit în sfârșit spațiul între profesia religiei sale catolice și devotamentul intelectual pentru literatură.
Și mixul funcționează (cel puțin sub aspectul literar, asta știu). Pentru că Jesús Sánchez scrie foarte bine romane istorice care povestesc aventuri treptate și care, contrar a ceea ce s-ar putea crede în cazul unui preot, sunt complet deschise la credințe, ideologii și imaginare populare foarte diferite, precum și aspecte istorice din vremuri foarte diferite.
De când opera narativă a lui Jesús Sánchez Adalid a început să fie răspândită, încă din anul 2000, nu a existat un an în care să nu iasă un nou roman istoric pasionat, cu mari doze de mister și o dorință lăudabilă de difuzare și divertisment.
Top 3 romane recomandate de Jesús Sánchez Adalid
Sufletul orașului
Un roman centrat pe Recucerirea Spaniei scris de un preot poate fi considerat o arengă catolică, o exaltare între patriotic și religios. Și totuși, Jesús Sánchez Adalid a ajuns să scrie un roman departe de orice intenție dogmatică în chestia catolica sau în orice alt aspect.
Fapte povestite cu deplina verosimilitate a Istoriei scrise, cu detaliul strălucit al anecdotei care ne face să cunoaștem schimbarea numelui Ambrosiei (prea asociată cu plăcerea lumească a mitologiei grecești), de Plasencia, (cu sens mai apropiat de loc de Trăi).
Ne aflăm exact în Plasencia, armata sub ordinele regelui Alfonso al VIII-lea a dat deja o bună seamă despre aceste pământuri pentru noua cauză creștină.
Și tocmai atunci descoperim personajul fascinant al lui Blasco Jiménez, un fel de Adso de Melk (asistentul tânărului călugăr în Numele trandafirului). Blasco îmi amintește de tânărul din celebra carte în sensul că se simte la jumătatea drumului între religia unui profesor convins și impulsurile, preocupările și curiozitățile tinereții sale.
Blasco Jiménez ajunge să se apropie de plăcerile carnale, chiar ezoterice. Ceva mai târziu, bunul bătrân Blasco Jiménez va ajunge la Școala de Traducători din Toledo, iar când se va întoarce la Coria, enclava disputată a recuceririi, poate începe să-și lege frânghiile propriului destin datorită unui secret surprinzător care îl așteaptă. el, ca un aspect al prealabil de către un funcționar care te aștepta...
Mozarabul
Nu există nicio îndoială că istoria Spaniei musulmane este și ea demnă de luat în considerare. De fapt, înființarea unui fel de emirat hispanic independent, înființat în 929 de către Ab al-Rahman al III-lea, a dat o autonomie noului teritoriu peninsular care a ajuns să derive, datorită poziționării sale geografice strategice și, probabil, a unei direcții politice înțeleapte, într-un perioadă strălucitoare care a transformat Córdoba într-un oraș imperial cu putere politică și comercială în acel centru nervos al lumii care era Europa mediteraneană.
În acest scenariu îl întâlnim pe Abuamir, un musulman și Asbag, un mozarab. Ambii sunt doi tineri ale căror vieți se intersectează. Și vor fi și doi oameni grozavi care, din al doilea rând, se vor lansa în carierele lor de succes în aspecte foarte diferite.
Asbag, savantul mozarab, va deveni în cele din urmă o persoană influentă, bine călătorită, învățată, capabilă să consilieze mari personalități istorice. Abuamir, musulmanul, ia căi foarte diferite și reușește să fie un mare strateg politic și militar, până când este recunoscut drept marele Almanzor...
cetate
Asemenea unui Ken Follett spaniol, Jesús Sánchez Adalid urmărește unul dintre acele intrigi care se mișcă pasional și paralel cu istoria reală.
La Mérida din secolul al IX-lea este locul în care ne vom deplasa pentru a descoperi viitorul protagoniștilor magnetici, complet empatici. Nimic mai bun decât descoperirea unei lumi trecute decât capacitatea unui autor de a intra în pielea personajelor care se mișcă în scenă.
Și Jesus Sánchez Adalid reușește. Cu punctul epic al unei Spanii convulsive și al Méridei ca o cutie latentă a culturilor creștine, muladi, evreiești, arabe sau berbere..., narațiunea iminentă a războiului cu atingerea ei epică alunecă între zidurile Alcazabei, în același mod în care Acei ziduri reci servesc drept parapet pentru aventurile amoroase ale unui Muhamad dezlănțuit sau conspirațiile lui Claudius Creștinul sau ale lui Abderramán al II-lea.
Alianța civilizațiilor ca o căsătorie de conveniență, până când cele mai mici neînțelegeri ajung să declanșeze conflictul...
