Fiind un regizor atipic, Woody Allen ajunge să captivant datorită acelei particularități care explică fiecare intrapovestire din focusuri diferite decât cele obișnuite. Poate de aceea Allen nu este geniul tipic devenit fiu favorit al celui mai comercial Hollywood (cu atât mai puțin după anumite acuzații de rău augur pe care nu am de gând să detaliez). Și totuși, legiunea sa de spectatori fideli este răspândită în multe alte locuri din lume.
Fără a fi profet în patria sa, Woody Allen reprezintă și paradigma newyorkezului de astăzi, contrapunctul cronic al orașului mare cu cel mereu acid, Fran. Lebowitz. Și este că chiar și într-o viziune literară, Woody Allen Ne face să participăm la acel realism încărcat de subiectivism nerușinat, la ambiția sănătoasă de a transmite felul său de a vedea personajele urmărite în realitatea actuală.
Într-un anumit fel, există ceva de deschidere dihotomică a sufletului în ceea ce Allen rulează pentru lume, ceva de expunere a contradicțiilor în motoarele care mișcă personajele ca reprezentări ale oamenilor. Apoi, mai există acel strop de șansă care poate duce la o avere mai mare (rar sau pentru o perioadă scurtă de timp) sau la sorti (aproape întotdeauna și pentru mai mult timp). Sinteza este supraviețuire, stoicism, oportunitate. Un rezumat al vieții pe care Woody Allen o folosește ca închidere a multor dintre filmele sale.
Top 3 filme recomandate de Woody Allen
Punct decisiv
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Alegerea unui film atât de târziu în cariera lui Allen arată că unul nu a fost întotdeauna foarte din curentul lui. Un convertit ca mine a avut acea abordare ca cea care apare în redescoperirea beneficiilor și posibilităților legumelor. Iar gusturile se adaptează la nevoie, stare, evoluție. Prin urmare, tocmai acest film, cu lectura sa finală despre șansă, m-a cucerit în fața cauzei sale.
Poate că nu este cel mai bun film al lui, potrivit criticilor. Dar când începi ceva, este corect să subliniezi acel punct de cotitură care a schimbat totul. Totuși, insist asupra beneficiilor filmului în sine. Pentru că intriga mi se pare mult mai dinamică decât în alte lungmetraje ale lui și dezvoltarea ei reușește să-i atragă pe necredincioși ca mine la acea vreme. Acea deschidere care a ieșit puțin din introspectivă a completat filmul și a deschis posibilități pentru cinematograful său.
O propunere dramatică care abundă în acea noțiune de șansă în timp ce viața s-a izbit de fileu așteaptă să elucideze unde va cădea mingea. Pot trece zile, luni sau ani, dar mingea cade întotdeauna determinând punctul de meci. Acel sentiment că nu se mai întoarce niciodată. Nu contează lovitura sau felul în care o faci față. Chestia este că mingea poate să lovească întotdeauna plasa și doar o gură de aer poate decide ce se va întâmpla.
Annie Hall
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Aparte de întrebările speciale, ajungem la filmul emblematic, la acel summit uneori egalat, dar rareori depășit. Cu propriul său protagonism, Woody Allen reușește să transmită acel sentiment între stoic și nihilist care rămâne atunci când cineva își asumă luciditatea ciudată care luminează totul.
Relațiile umane în partea lor cea mai domestică, ravagiile timpului și eforturile zadarnice de a menține sănătatea mintală, pasiunea sau orice ar fi fost cele care au trezit acea senzație de viață extremă a iubirii în primele sale scene. Pentru că iubirea se poate repeta iar și iar în singura încercare a vieții. Ideea, luciditatea menționată mai sus, este că, așa cum ne face să înțelegem Allen, tocmai acele mișcări în sens opus fac ca timpul trăit să fie ireconciliabil cu intensitatea emoțiilor. Dacă intenționăm să menținem și astfel de unități în viață.
Vicky, Cristina, Barcelona
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Idila lui Woody Allen cu Spania este evidentă din partea spectatorilor dar și de la un Woody Allen care pare să empatizeze cu o mie de iubiri cu idiosincrazia noastră. Un film care trece de la Barcelona la Oviedo ca o aventură între străini pentru a se desfășura ca un fel de răscruce. Și da, există tușe romantice în sensul în care îl înțelege Woody Allen, fără artificii sau muze capricioase care rămân după simple aparențe.
Dragostea cu marginile și duritatea ei, cu paradoxurile și punctul ei de umor dramatic. Deciziile și incapacitatea de a decide când cineva este cufundat în descoperiri și inerții nebănuite niciodată imaginate.
Zgomotul și nedumerirea când poliamorul intră pe fereastră. Zgomotul, pasiunea și furia. Chiar și violența și sentimentul de a atinge vârful emoțional din care nu mai rămâne decât să cadă sau să-ți asume vârful, să ridici steagul și să te întorci în tabăra de bază a rutinei cu amintirea că am trăit în extreme, cu aproape nimic. oxigen.
2 comentarii la „Cele mai bune 3 filme cu Woody Allen”