Fără îndoială, cinematograful este a șaptea artă datorită unor băieți ca Kubrick. Un regizor care nu s-a mulțumit să spună o poveste, dar care a sondat posibilitățile infinite ale filmelor sale de la strict narativ la cel emoțional și psihologic. Și a făcut-o prin planuri, abordări, efecte, fotografie sau dialoguri. Pentru că este adevărat că unele dintre cele mai mari succese ale sale în diverse genuri precum Spartacus, Lolita sau chiar Radiance se bazează pe scenarii mai comune. Dar cel mai recunoscut Kubrick este descoperit într-un alt tip de filme mai metacinematice, am putea spune.
A fi avangardist nu este ușor în aproape orice disciplină. Problema are ceva de devenire neregulată, de creativitate și de geniu înaintea ideilor și structurilor. Presupun că se înțelege o cursă care ne apare în salturi. La lovitura unui proiect ingenios care ajunge să dea roade, relegând în uitare pe alții care ar putea fi aruncați pentru că nu au contribuit cu nimic în acea direcție riscantă a evoluției constante spre noi drumuri.
Dar așa obțineți un sigiliu printre cei mari. Nu ne-am putea imagina pe Kubrick filmând o serie sau supunându-se dictelor vreunei filmografii de gen mai recunoscute, Kubrick a explorat noi căi pentru ca în sfârșit să-i putem vedea lucrările și astăzi cu dozele maxime de surpriză și actualitate. Ceva de genul paradoxului de a vorbi despre clasicii filmului mereu în prim plan.
Top 3 cele mai bune filme cu Stanley Kubrick
2001. O odisee a spațiului
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Vorbeam recent cu un prieten despre cele mai bune filme din science fiction peste spatiu. Am ajuns să cedem în fața celui mai recent „Interstellar” al lui Christopher Nolan și a lui Kubrick Odyssey ca fiind cele mai notabile într-o luptă grea pentru a fi cu siguranță cei mai buni.
Și este adevărat că astăzi Odiseea poate fi subestimată din cauza limitărilor efectelor speciale ale momentului. Dar, fără îndoială, este acea capodopera plină de idei tulburătoare despre paradoxurile spațiu-timp, găuri de vierme care reușește să atingă valoarea romanului prin Arthur C. Clarke în complot, dar care o depășește cu viziunea ei antropologică șocantă, plină de suspans despre propria noastră existență.
Nu se grăbi să pătrundă în acea zori a omului din monolitul capabil să trezească scânteia, schimbarea. De asemenea, ne ia timp să-l descoperim pe astronautul pierdut în camera sa albă nucleară, lăsat în voia lui, îmbătrânind pașnic în acel loc ciudat, ca o alegorie a celei mai transcendente morți prezentate vreodată. Un film magnetic care necesită o anumită introspecție paralelă din partea privitorului. Nu este întotdeauna cea mai bună zi pentru a o vedea. Dar când cineva este pregătit, cu acel timp în plus care ni se refuză din ce în ce mai mult în filme, seriale sau cărți, ajunge să te bucuri de o experiență care trece dincolo de cinematografic.
Portocala mecanica
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Dacă astăzi Tarantino face o scuză de violență și chiar un complot în filigran pentru a naturaliza una dintre pulsiunile cel mai neapărat retrase din repertoriul uman în sfera socială, Kubrick a pătruns adesea în acea senzație anarhică a violenței ca canal de exprimare a ego-ului.
Este adevărat că în cazul acestei povești, ficționalizată anterior de Anthony BurgessFără îndoială, patologicul marchează acel gust nihilist, acea animozitate față de ceilalți care nu-și găsește mai mult sens decât cel al unei analize psihiatrice care indică distopicul societății noastre din ce în ce mai individualiste. Trebuie amintit că filmul este proiectat în anii 90 din anii 60. Și din moment ce fiecare creator scanează orizontul cu acel fatalism care duce cel puțin la apocalipsă, la nimic altceva nu se putea aștepta.
Ideea este să observăm în Alex, protagonistul și liderul bandei sale, acea ființă umană descărcată de conștiință. Și de acolo luăm în considerare posibilitățile ca dezechilibrul, conștiința tulburată sau orice o mută să poată fi „redirecționate” către ideea de bun cetățean. În încercare stă susținerea unui film care ne dă fiori, care ne deranjează dar care se conformează ca o plimbare spre cele mai rele iaduri ale voinței umane atunci când este canalizat spre răul confortabil și distrugerea lui paralelă.
Sacoul metalic
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:El aici pușca mea, aici pistolul meu! Imaginea recrutului stângaci care scăpa de sub control în baie. Umilințele dincolo de imaginea tipică spartană. Imaginile oficiale ale războiului din Vietnam au căutat întotdeauna să spele imaginea soldaților săi onorabili care încearcă să elibereze lumea.
Kubrick abordează problema organizării militare și a comportamentului soldaților în război odată ce aceștia au fost instruiți în subestimarea vieții. Printre umilințe, porecle și sanbenitos, acei soldați vin pe front capabili de orice. Inamicul este oricine și declanșatorul poate fi tras ușor atunci când nu mai sunt scrupule.
Până la urmă, dincolo de privirea celor mii de metri care îi rămâne fiecărui soldat care a putut să vadă ororile de aproape, sufletul o poate suporta să tragă în continuare fără discernământ. Pentru că singurul lucru care contează este să rămâi în viață.
2 comentarii la „Cele mai bune 3 filme cu Stanley Kubrick”