Doi mari actori ies în evidență de cealaltă parte a camerei. Și este că nimic mai inteligent decât să asigure viitorul, când cineva este încă un actor necesar pentru producții mari, decât să învețe meseria regizorului pentru când ridurile nu se potrivesc în aproape niciun rol (cu excepția cazului lui Morgan Freeman care intotdeauna se potriveste cu unele). Pentru că aici ne vom concentra Cele mai bune filme ale lui Mel Gibson ca regizor. Evident că nu vrei să vorbesc despre Lethal Weapon I, II, III sau IV...
Ideea este că în ceea ce a spus despre marii actori mai întâi și regizori mai târziu, pe de o parte există Clint Eastwood iar pe de alta Mel Gibson. Atâta plimbare, atât de mult. În ambele cazuri, aparițiile lor ca actori au scăzut considerabil și la fel cum Robert DeNiro a acceptat roluri cu mai puțină grație, acești doi se ascund în spatele camerei și ies să interpreteze doar atunci când un rol le poate oferi adăpost.
Desigur, pentru a conduce trebuie să meriti. Și prin a merita vreau să spun, din instinctul bun pentru scenariu, cum ar fi capacitatea de a găsi cele mai bune fotografii sau de a obține tot ce este mai bun din personaje. Ca rezultat al filmelor grozave ale unuia și celuilalt, prin credința că au învățat temeinic să regizeze...
Top 3 cele mai bune filme cu Mel Gibson
Apocalypto
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:O epopee aflată în pragul amestecului dintre Europa și America de descoperit. O poveste rapidă a supraviețuirii în lumea mayașă, care emană acțiune, dar transmite și o empatie copleșitoare. Va fi vorba de conversațiile lor complet în limba mayașă sau de decorul perfect în acea lume junglă, supusă regulilor ancestrale în care sacrificiile și castele aveau loc.
Filmul este presărat cu momente mitice, filmate cu mare pricepere. De exemplu: momentul sacrificiului din vârful piramidei în care se rostogolesc capete și a cărui judecată sumară este condusă Jaguar Claw dar care se eschivează în cele din urmă grație unei eclipse care convinge pe toată lumea că zeii nu sunt mulțumiți de ostentația sângeroasă.
Dar cel mai bun vine în ultimele scene. După tensiunea provocată de persecuție și riscul iminent de moarte a protagonistului și a familiei sale, am ajuns la un final extraordinar, catarhic și sinistru, o adevărată minune de care merită să ne bucurăm. Mi-ar fi foarte confortabil să spun asta aici. Dar mă privesc doar în cazul în care ești unul dintre norocoșii care nu au văzut încă filmul...
Braveheart
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Am fost să văd acest film cu un prieten la cinema. Când a plecat, mi-a spus că i-ar plăcea să ia o sabie și să năvălească într-un fort sau în primărie, în caz contrar, orice ar suna ca putere. Și este că este un film epic rar realizat. Caz similar cu Gladiator sau, în căutarea unei comparații literare, cu „Contele de Monte Cristo”. Cel puțin în ideea celei mai juste răzbunări ca cauză vitală.
Un lungmetraj care a avut de toate, romanticism pentru dragoste pierdută și sclipire de noi iubiri imposibile din cauza datoriei spirituale cu aceeași iubire. Dar și scene militare de neuitat cu scoțienii înfruntându-se pe toată lumea ca acei 300 de spartani care le-au dat ceară perșilor. Cu William Wallace căpitanindu-i, nimic nu putea merge prost. Ingeniozitatea lui a fost capabilă să vină cu strategii nemaivăzute până acum, care să aprindă soldații neprevăzuți și spectatorii năuciți.
Apoi mai este politica, desigur. Și când lorzii scoțieni încep să negocieze cu englezii pentru a-și asigura stăpânirea asupra incipientei revoluții eliberatoare. Trădari care indică sfârşitul marii opere a lui Wallace, prieteni care nu-l părăsesc niciodată, atingeri de umor şi forjarea legendei încărcate deja de cronicile vremii sale.
Patima lui Hristos
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Filmarea unui film despre Iisus Hristos în ultimele sale zile nu are prea multe de aventurat în noutățile intrigii. Și nici evenimentele nu indică întorsătura surprinzătoare sau descoperirea multor alte fire ale intrigii. Dar, la fel cum a făcut el JJ Benitez în seria sa „Trojan Horse”, poți oricând să te aprofundezi în personaj și evenimente până la bază.
Gibson a vrut să facă din suferința supraomenească o senzație fizică. Dacă omul a fost în stare să-L execute pe Dumnezeu cu o lovitură de fustigă, cu spini încrustați, cu sulițe în lateral și cuie în mâini, de ce să nu-l reprezinte în cel mai de încredere mod? A ne pune în pielea lui Isus Hristos nu este orice.
De fapt, caseta arăta spre blasfemie pentru nu puține cercuri ecleziastice sau pentru comunitățile evreiești, pentru că în ultimele 12 ore din viața lui Hristos pe care le povestește Gibson, sângele ne stropește cu efect deplin. Pentru a crește gradul de conștientizare în funcție de care zone prin simpla reflectare a ceea ce s-a întâmplat înseamnă că a avut succes pe deplin.
Un film sălbatic... poate. Dar cu siguranță mult mai puțin decât ceea ce i-au făcut oamenii înșiși lui Dumnezeu a trăit la persoana întâi, sau din ochii unei mame și ai unor prieteni care, poate din cauza pedepsei excesive, s-au convins de necesitatea transmiterii mesajului lor.