Si Tim Burton își găsește actorul fetiș în Johnny Deep, Scorsese el îl are pe Leonardo DiCaprio drept mirul ochilor pentru a pune în scenă contrastele personajelor sale ambivalente ca nimeni altul. A tandem Scorsese DiCaprio care întotdeauna augurează filme de neuitat.
Atingerea lui Scorsese, aspectul cel mai diferențiator al acestui regizor, este acea coborâre rapidă în lumea interlopă a imoralului. O aruncare în jos de la aparențe, unde până și religia este configurată ca acoperire, până la iadurile insondabile ale zilelor noastre. Profunzimea personajelor lui Scorsese ne duce în esențele structurale ale lumii interlope sau ale nebuniei, în obsesii dezlănțuite.
Violența capabilă să se impună ca fundament vital, dar camuflata cu pricepere în viața de zi cu zi. Tensiune maximă din intuiția că în orice moment totul poate izbucni ca un uragan. Decadența corupând valorile, dar capabilă să fie interiorizată ca răul mai mic sau dreptatea machiaveliană. Uneori, rezultatul final este o lectură pozitivă, în sensul că această dorință de pierzare nu este niciodată o soluție la vreo problemă care așează personaje atât de disparate și circumstanțe atât de variabile.
Lupul de pe Wall Street
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Există o scenă care dă pielea de găină. Pe de o parte, râzi, pe de altă parte, întrezești o viziune de rău augur asupra marilor birouri în care ei decid unde se duc banii și, prin urmare, cum se mișcă lumea. Este momentul în care directorul general și restul înalților funcționari ai societății de investiții dezbat în plen cum să-i ia pe piticii care vor trage în țintă la următoarea petrecere a exceselor de tot felul.
O afectație ciudată cu care fiecare își expune planul de a-i determina pe pitici să arunce împotriva țintei. O abordare delirante care ne aduce mai aproape, de la oglinda deformatoare a scenei, de ideea unei bande de pariori nebuni si speculatori care se hotarasc asupra viitorului social cu investitiile si pariurile lor...
Este doar un detaliu. Restul filmului este o aventură în ritm rapid până în vârful Wall Street-ului. Pe măsură ce vin banii, DiCaprio și tovarășii săi devin din ce în ce mai întunecați și se complac în tot felul de vicii. Excesele chimice și sexuale și bineînțeles pata care se răspândește pentru a le face viața acel gol sub picioarele lor care pare brusc să provoace căderea.
Shutter Island
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Un alt film fascinant în care DiCaprio atinge cote de interpretare tragicomică cu repercusiuni seismice pentru suflet. Ancheta încredințată lui Edward Daniels (DiCaprio) îl duce la un spital de psihiatrie unde o femeie a dispărut în circumstanțe ciudate. Printre scenele finale, Edward indică o viziune incredibil de tulburătoare a nebuniei. Realitatea și ficțiunea ca spații în care să trăiești așa cum este cel mai convenabil pentru a supraviețui nenorocirilor care pot apărea. Simplul fapt de a locui lumea noastră dependentă de întreaga subiectivitate ne pătrunde cu acea intenție de a dezvălui că nimic nu este mai adevărat decât ceea ce ajungem să ne imaginăm.
Un peisaj terifiant cu amplasarea spitalului de psihiatrie între chei și stânci care indică situațiile abrupte prin care trebuie să le trăiască protagoniștii acestei povești. O investigație magnetică în jurul femeii pierdute care ne duce la o noțiune de vis care caută un fel de purificare psihică. Mai degrabă un cadru întunecat, furtunos din punct de vedere climatic și în același timp supărător, deoarece cele câteva goluri de lumină se deschid pentru a indica adevărul care nu a fost niciodată căutat în anchetă.
Taxi Driver
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:A fost o vreme când Robert De Niro a caracterizat acea dualitate de care Scorsese se bucură atât de mult pentru a trezi în noi o tensiune aproape existențială. O față prietenoasă care s-a întunecat fără a avea nevoie de alte efecte decât întoarcerea în privirea bunului Niro.
Există o tensiune înnebunitoare în empatia cu psihocul de serviciu. Pentru că poate ideea lui Scorsese din acest film este aceea, asemănătoare cu nebunul. Dar există și o idee care indică posibile reconcilieri cu lumea ori de câte ori se poate stabili un obiectiv pentru a salva de la ardere.
Iris, o fată prostituată, este singura ancoră a lui Travis Bickle (De Niro) pentru că nu s-a dat complet abordării unei lumi care îi datorează totul. Ca veteran de război, Travis caută să-și depășească traumele, care ar putea duce doar la autodistrugere, trăind în umbra New York-ului din taxiul său. Numai ea apare ca o țintă către puritatea și inocența furate. Travis se știe pierdut, dar tinerețea lui Iris îl convinge că ar putea avea o șansă.
Partea de antierou a lui Travis este ușor de presupus ca o confruntare populară cu politica. Partea eroului apare în ciuda crimelor sale în apărarea lui Iris. Suma este acel personaj de pe frânghia moralității, capabil să se fixeze la timp ca o emblemă între antisistem și drepți.
2 comentarii la „Cele mai bune 3 filme cu Martin Scorsese”