Cele mai bune 3 filme ale marelui Javier Cámara

Me parece a mí que el cine español es como más democrático, más ajustado a la realidad de las virtudes interpretativas. Comparándolo con Hollywood, me refiero. Porque en yankilandia si uno es guapo puede aprender a interpretar sobre la marcha, mientras tanto va encandilando al espectador desde lo físico a la par que los efectos especiales y las tramas facilonas componen ese cine taquillero made in USA. No quiero decir con ello que no haya actores y actrices enormes por allá, pero hay bastantes más mediocres sumidos en la inercia de las producciones faraónicas que todo lo entierran.

Fără îndoială, treaba este că uneori acei actori improvizați luați din modeling nu devin întotdeauna actori. În timp ce un actor din Spania precum Javier Cámara ajunge să fie unul la cel mai înalt rang, demonstrând o capacitate cameleonică născută cu acea forță a vocației, a actorului leagăn.

Nos meábamos con él en la serie «7 vidas», pero como ocurre con todo buen actor otro tipo de retos llamaron pronto a sus puertas y la gran pantalla lo recibió con los brazos abiertos. Al final se trata de hacer películas de todo tipo, no solo superproducciones de postureo y guiños del héroe de turno sino también obras más realistas, más creíbles, más humanas desde la capacidad empática del actor en el pellejo de cualquier protagonista extraído con rabiosa verosimilitud de nuestro mundo real.

Apoi pot veni și alte tipuri de scenarii mai fantastice, horror sau comice. Dar atunci actorul este deja bronzat și totul se întâmplă cu o emoție mai mare. Un toast pentru marii actori precum Javier Cámara.

Top 3 filme recomandate de Javier Cámara

A trăi este ușor cu ochii închiși

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Pentru mine, chestia cu road-filmele m-a cucerit de la început. Chestia este că dacă adăugăm un personaj ca Antonio, care transmite mai mult în tăcerile lui decât în ​​dialoguri, treaba este rotundă. Se pare că, în afară de peisaje, totul în viață trece pe lângă bunul profesor de engleză. Un tip hotărât să-l întâlnească pe John Lennon ca fiind cel mai necesar dintre pelerinajele pseudo-religioase ale lumii.

Cu un punct Quijotic, Antonio al nostru se uită la diferite circumstanțe dintr-o viață care pare să se miște cu forță centripetă asupra lui. Nimic mai bun decât să fie un tip deschis, un punct boem și încrezător în existența unor redute ale umanității mai ales în tinerețea pe care o observă dar pe care nu mai are, să reînvețe constant, la fiecare kilometru și oprire parcursă...

În 1966 a John Lennon în mijlocul unei crize existenţiale care îl face să se gândească la părăsirea definitivă a Beatles şi convins că se poate lansa în cariera de actor, ajunge la Almería pentru a trage sub ordinele lui Richard Lester un film anti-razboi: cum am câștigat războiul.

Antonio este un fan necondiționat al cvartetului de Liverpool și profesor de engleză într-o școală umilă din Albacete, care folosește melodiile lui Beatles para enseñar inglés, decide emprender el viaje para conocerlo y hacerle una inusual petición.

En la ruta, se cruza con Belén (Natalia de Molina), que se ha escapado de la turbia reclusión a la que está sometida por su familia y por el entorno social del país, ya que tiene 20 años, pero carga con un pasado del que huye. Ambos se tropezarán con Juanjo (Francesc Colomer), un adolescente de 16 años, que se ha fugado de casa en plena rebeldía juvenil y enfrentamiento con su padre (Jorge Sanz), conservator, nu foarte tolerant și nu foarte asemănător cu schimbarea. Libertatea și visele sunt axele centrale ale călătoriei în care nu se vor găsi doar pe cântăreț, ci și pe ei înșiși. Rezultatul acelei aventuri captivante este tema Strawberry Fields Forever, o temă în că Lennon își amintește de copilărie.

Turnul Suso

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Umorul, bine prezentat, este capabil să ne atingă în profunzime. Desigur, punctul de plecare al acestui film este tocmai opusul. Prietenul decedat căruia restul colegilor săi de o viață sunt gata să-i aducă tributul cuvenit.

Lucrurile dintre prieteni sunt de obicei nebunești și distractive... sau cel puțin în memoria tinerilor împărtășiți într-o măsură mai mare. De aceea, la revedere a lui Suso împreună cu omagiul datorat timpului petrecut prin lume este parțial un motiv de petrecere. Căile vieții sunt imprevizibile pe măsură ce trece timpul, iar jurămintele și noțiunile de prietenie veșnică sunt anulate parțial ca o infidelitate față de sine. De aici și hotărârea jucăușă prin care ne mișcă acest film. Poate fi o încercare zadarnică de a reveni la tinerețe pentru câteva zile sau poate că sentimentul de îndatorare față de Suso cântărește mai mult ca o notă de plătit de fiecare cu el însuși.

Când e un asturian care emigrează în Argentina să caute o nouă viață. Zece ani mai târziu se întoarce pe pământul său, Bazinul Minier Asturian la înmormântarea unui vechi prieten, Suso. Filmul povestește reîntâlnirea cu familia și prietenii săi și modul în care Cundo vrea să-și îndeplinească ultimul vis al lui Suso. Lungmetrajul este un tribut adus prieteniei. Și mai ales la prietenie la o vârstă când nu ești atât de sigur de ce ar trebui să fii în continuare prieten cu prietenii tăi din copilărie.

Uitarea că vom fi

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Văzând afișul acestui film, în timp ce mă pregăteam să intru în sală să văd altul, nu m-am putut abține să nu-l înscriu pentru următoarea vizită la cinema. Titlul colectat al romanului de Hector Abad Faciolince, însoțită de o fotografie care emană melancolie pură de genul bun, m-a cucerit imediat. Am putut să mă arunc uitându-mă la afișul mare timp de vreo zece minute, de parcă aș fi vrut să intru în scenă. Și da, când te uiți la film, ajungi să privești pe curtea aceea cu fântâna de piatră...

Filmul este plasat în timpul violențelor pe care le-a experimentat Columbia în anii 80 și în cea mai mare parte a anilor 90, o perioadă a marilor stăpâni ai drogurilor și a grupărilor paramilitare care, cu sprijinul sectoarelor politice și militare, au redus la tăcere vocile acelor oameni critici din partea establishmentului. (apărători ai drepturilor omului, profesori universitari, sindicaliști, membri și simpatizanți ai mișcărilor și partidelor politice de stânga).

Acel timp servește drept fundal pentru a povesti viața lui Hector Stareț Gomez din viziunea iubitoare și mândră a fiului său Hector Abad Faciolince, como una especie de homenaje a su padre ya fallecido, mostrando el amor incondicional de un padre a un hijo y viceversa, como un vínculo casi sobrenatural que liga a los implicados en un contrato que sólo se rompe con la muerte de uno de ellos.

Es un amor que crece con los años entre su padre y él, convirtiéndose en una narración que trae a colación la vida, obra y muerte de su padre, del dolor profundo que le causó un país que se hundía en la más negra de sus horas, violentando y masacrando a todo aquel que diera su voz de protesta.

Filmul este de înțeles în măsura în care evidențiază stereotipurile unui timp tragic care nu a fost încă pe deplin explorat sau explicat, folosind ca sursă viziunea idealizată pe care o are un fiu despre tatăl său ucis.

5 / 5 - (15 voturi)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.