La Filmografia lui Álex de la Iglesia A însoțit generația mea în acea tinerețe când ei caută transgresiunea, creația alternativă și chiar umorul negru. Sosirea fiecărui nou film de către acest regizor a fost primită cu acel gust pentru surpriză, discordie, chiar stridență.
Totul într-un rol indie care, în cazul în care face mult zgomot și este realizat cu suficientă calitate intriga și artistică, ajunge să asalteze cea mai populară latură. Pentru a oferi astfel o prospețime întotdeauna necesară printre cele mai tradiționale creații. Îmi amintesc casete grozave din acele vremuri precum „Mutant Action” sau „Perdita Durango” sau „800 de gloanțe”... În timp ce Almodovar A aprins luminile pentru a exploda între lumini și psihedelie, Álex de la Iglesia le-a stins din nou.
Așa au venit mai târziu filme noi cu un buget mai mare care au continuat să mențină acea dragoste pentru profanarea canoanelor unei imaginații deschise-mormânt. Umor negru, suspans, note de fantezie și un decor care pare să parodieze goticul, făcându-l mai aproape, ca în papuci. O prezentare mohorâtă, dar cu viziuni mai prozaice care stârnesc râsete sau îngrijorare, în funcție de moment.
Dar Alex de la Iglesia sondează, prin umor, și argumente cu tentă acidă, critică. Mă refer la lucrări precum „Crimen Ferpecto” sau „Scânteia vieții”. Ideea este să reinventăm genurile pentru a nu lăsa pe nimeni indiferent. Fiecare film nou este acea aventură în care amprenta îi poate fi întotdeauna recunoscută, dar fără a putea anticipa nimic despre desfășurarea și finalul intrigilor sale.
Top 3 filme recomandate ale lui Alex de la Iglesia
Ziua Bestiei
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Mai mult decât în ciuda criticilor și poate chiar a lui Alex de la Iglesia, marele său film prin excelență este această producție pusă pe muzica lui Def Con Dos. Un cadru histrionic între tradițional și teroare; o parodie a filmelor înfricoșătoare împodobite cu o dezvoltare rapidă. O lucrare de cult a contraculturii unei epoci și prin extensie a oricărei epoci.
Râsete non-stop cu acele personaje ale lui Santiago Segura și regretatul Álex Angulo, însoțite de unul dintre cele mai fascinante microcosmosuri de personaje aduse din cele mai adânci iaduri și din cele mai murdare cartiere. Personaje deja suficient de chinuite de realitate dar marcate acum și de profeții care îi transformă în gardieni ai iadului.
Madrid s-a format ca sinteză a Sodomei și Gomora. Un oraș care să fie distrus de un preot sărac cu foc și pucioasă, dacă este necesar. Pentru că în patul ei putred se va naște creatura așteptată de Satana însuși să cufunde întreaga lume în întuneric.
Acid lisergic bun pentru a pătrunde în aventură și cel mai siropos mediu de Crăciun pentru a-l face să explodeze în o mie de bucăți din cele mai nemiloase și dureroase contraste.
COMUNITATE
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Legea proprietății orizontale va spune ce vrea. Dar ceea ce se întâmplă în comunități este plin de potențiale omucideri involuntare sau crime bine premeditate. Pentru că cineva trebuie să dorească să propună o îmbunătățire pentru ca cine nu o dorește să se gândească dacă să o împingă în jos pe scări atunci când coincid prin coborârea gunoiului.
O hiperbolă fantastică asupra comunităților de cartier. Álex de la Iglesia și-a stabilit ca obiectiv în acest scenariu de conviețuire civică obligatorie să ajungă să demoleze totul cu cea mai convingătoare complement: banii. Pentru că aproape toți vecinii sunt de acord să păstreze pastele într-o descoperire nebănuită în apartamentul de vânzare al unui bunic proaspăt decedat.
Vânzătoarea în cauză (super carmen maura) li se promite foarte multumiti de cele 300 de milioane de pesetile care se afla in apartamentul murdar pe care ar trebui sa-l vanda pentru a-si indeplini obiectivele in imobiliare. Doar că banii au aroma ei și pentru câinii de vânătoare care trăiesc în acele zidurile comunității. Și cine altcineva are cel mai puțin o falcă bună să se lanseze în jugulară în căutarea sângelui cald al prăzii lor...
Bara
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Claustrofob ca acea Cabina de Antonio Mercero. Numai că aici chestiunea nu este un solilocviu, ci un cântec coral al unor personalități sinistre. Ceva ca acele filme cu personaje închise într-o casă cu un mort pe masă.
Dar, desigur, fiind Álex de la Iglesia cel care conduce spectacolul, problema este rarefiată în mod corespunzător pentru a scoate la iveală tot ce este mai rău și mai rău (da, cel mai rău și mai rău) din fiecare dintre diversele sale personaje. Nimeni nu poate părăsi acel bar care i-a adus acolo, așa cum pot doar cele mai nebănuite forțe centripete. Încetul cu încetul încâlcerea se scufundă între personaje, înnegrind totul. Pentru că toți au această vină în așteptare, motivul care i-a condus acolo ca păcătoși în fața ultimei lor torturi...
1 comentariu la „Cele mai bune 3 filme de Álex de la Iglesia”