Confuzia Unicornului, de Paco Muñoz Botas

La roman negru se poate trufa cu o multitudine de condimente. Este o căutare a celei mai inevitabile îmbogățiri într-un gen care se află în fruntea celor mai bine vândute rafturi ale oricărei librării. Pentru că, să recunoaștem, ne place să citim nenorociri în mijlocul haosului; cazuri înfiorătoare sub formă de încurcături în care ticăloșia, mizeria și dorul de prosperitate justifică orice intervenție a personajelor sale.

Așa ceva indică acest roman „Confuzia unicornului” cu evocări la asta Tom Sharpe care ne-a învățat să combinăm umorul cu noir pentru a ajunge să compunem decoruri nemaivăzute până acum. Pentru că ambițiile umane au o mulțime de ambele extreme între ridicol, grotesc și suprareal, și tragicul transformat în comedie.

Nimic mai bun pentru asta decât extinderea atenției către mai multe personaje care țes pânza de păianjen în care cititorii sunt prinși. Este magia acelor microcosmos transferate în lumea alb-negru a literaturii care reușesc să ne mimeze cu o diversitate de personaje în căutarea acelei creșteri cu orice preț. O sarcină pentru care Paco Muñoz Botas se livrează cu precizie chirurgicală.

Bineînțeles, printre multitudinea de personalități față de zgomot, sau explozia controlată a unei intrigi foarte bine puse cap la cap, ne bucurăm într-o mai mare măsură de profiluri suculente precum cel al lui Álvaro. În el regăsim stereotipul învingătorului fără cusur în fața aparențelor pe care reputația sa le cere la comenzile unei bănci de prestigiu. Doar că nimeni nu este aceeași persoană din interior spre exterior, cu atât mai puțin acest tip de oameni încărcați de aparentă bunătate dar livrați în umbra celor mai nebănuite afilieri ale lor...

Fiecare om bun își găsește întotdeauna nemesisul în opere de ficțiune și în realitate. Transferurile lui Álvaro de partea sa, domnul Hyde, pot fi foarte costisitoare. În hărțuirea și tentativa de distrugere, pe care le vedem planând asupra lui Álvaro prin opera și grația tulburatorului Knepougel, ne bucurăm de acel gust pentru declinul falșilor idoli ai bursei Olimp, finanțe și vicii de nespus.

Între planuri și coincidențele niciodată neglijabile cu evenimentele lor neprevăzute, povestea avansează cu arome ale acelei întorsături care pot veni oricând să ne lase cu gura căscată. Pentru aceasta, apariția providențială a lui Blanchet face ca intriga să decoleze spre noi presupuneri. Și este că în relațiile umane nu există niciun triunghi care să fie susținut. Nici în dragoste, nici în crimă...

Un roman care merită gustat oprindu-ne la acele nuanțe trufate pe care le-am arătat inițial. Nu putem rata niciun detaliu deoarece dezvoltarea devine complicată, ca orice roman bun de suspans. Peisajul dintre cel mai bogat Madrid, unde voințele și interesele celor mai întunecați prind rădăcini, ajunge să semneze o prezentare perfectă pentru o dezvoltare fascinantă de thriller.

evaluează postarea

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.