Fostul fotbalist și filosof Jorge Valdano a spus-o deja în cărțile sale. Sunt oameni, ca el, care atunci când devin nervoși vorbesc non-stop. Și, desigur, mersul la medic este un moment în care nervii ies la suprafață. Dacă adaugi la asta disconfortul de a te expune părțile intime la știință înaintea specialistului de serviciu, chestiunea se poate strica oriunde.
De cele mai multe ori unul, sau unul în acest caz, numără secundele care trec pentru a ieși din mlaștină cu cât mai puține pagube, mai ales în ceea ce privește demnitatea. Dar nimeni nu te asigură că, în căutarea unui fel de relaxare, nu vei ajunge să-i spui medicului în cauză despre poveștile tale de viață și chiar despre percepția ta despre formarea cosmosului.
Nu este vorba ca medicul să aibă încredere în tine, este pur și simplu o eliberare a minții tale prinse între temeri, rușine, rezerve și o încercare de a-ți ascunde capul ca de struț, care ajunge să ne cufunde într-un solilocviu foarte, foarte profund. Katharina Volckmer a știut foarte bine să ne pună în pielea uneia dintre acele întâlniri pe care cu toții am dori să le evităm. Literatură intim până la limitele măruntaielor cu sufletul...
Sinopsis
O tânără germană care locuiește la Londra se duce la medicul ei, dr. Seligman. În timpul vizitei începe să vorbească și continuă să vorbească și nu se oprește din vorbit... Rezultatul este un monolog torențial în care fata vorbește deschis în timp ce doctorul o examinează și nu vede decât vârful capului.
Pe măsură ce parlamentul avansează, cititorul va descoperi că dr. Seligman este evreu și că naratorul simte nevoia să fie sinceră cu el, ca un german indignat de felul în care compatrioții ei se ocupă de trecut. Acea indignare a determinat-o să părăsească țara, deși acum a fost nevoită să se întoarcă din cauza morții bunicului ei. Însă disconfortul pe care îl simte se extinde și la condiția ei de femeie, iar povestea ei abordează și roluri consacrate, percepția pe care o are asupra corpului ei, forța dorinței, conflictele ei cu identitatea și sexualitatea sau fanteziile care o trec prin minte. . Tânăra vorbește și despre prezența copleșitoare a mamelor sau despre transformări fizice înțelese ca reparație istorică, și se pierde în divagații neprețuite despre pâinea germană și relația ei cu sexul oral sau despre întrebuințările bizare – și sexuale – ale cozii de veveriță. Și așa, vorbind și vorbind, adevăratul motiv al vizitei sale medicale va ajunge să fie dezvăluit...
Un debut fără cuvinte tocate, care stârnește râsul în timp ce îl face inconfortabil datorită tonului său vehement și visceral, nu departe de cel al lui Thomas Bernhard, cu care autorul împărtășește forța și vorbăria proastă. În Citat, Katharina Volckmer înfățișează o tânără care face socoteală usturătoare cu moștenirea ei, cu sexul și cu ea însăși, și realizează astfel un text de lectură rapidă, cu un umor subversiv și foarte negru, care nu lasă pe nimeni indiferent.
Acum puteți cumpăra romanul „Numirea” de Katharina Volckmer aici:
