Revista literară «Ágora». 2006. Ilustrație: Víctor Mógica Compaired.
Noaptea și-a marcat orele negre cu scârțâitul liniștit al lemnului în foc. Eagle se uita la miză pentru instrucțiuni pentru combaterea zorilor, dar simțul său magic încă nu s-a manifestat, fără veste din partea marilor spirite sioux.
No podía ser que los viejos indios muertos le hubieran abandonado aquella noche, cuando la decisión del ataque al Fuerte San Francisco estaba en sus manos. Los otros seis sabios esperaban alrededor del fuego su señal; alguno de ellos empezaba a levantar la vista. Sus ojos rasgados, de donde partían sus siniestras pinturas de guerra, buscaban la misma perplejidad de sus compañeros.
A la espalda de los privilegiados sabios, los guerreros aguardaban impacientes las arengas de sus ancestros y sus revelaciones sobre el enemigo. El semblante de estos guerreros producía espanto; sus ojos brillaban al capricho que la danza del fuego ejecutaba en el fondo de sus pupilas; las mismas pinturas que las de sus mayores, dibujaban en ellos trazos desgarrados de muerte. Se aplicaban también tales distinciones en sus fornidos pechos y sobre los tensados músculos de sus brazos cruzados.
Acea frumusețe și ceremonia lui sumbră se datorau faptului că cunoștințele magice din jurul focului dăduseră tribului Vultur o supremație războinică asupra multor alte triburi. Lupta acelor războinici sioux implacabili se născuse dintr-o tendință naturală de expansiune. Vânătoarea în munți și pescuitul în Río Plata nu mai erau suficiente pentru un mijloc de existență complet. Nomadismul necesar i-a făcut să se răspândească în pajiște.
Tocmai în mijlocul vastei prerii se întâlneau sioux în acea noapte. Împreună au format un cerc uriaș în jurul focului. Astfel au evitat fluierul neîncetat al vântului din vale. Un curent puternic de aer care a lovit spatele goale ale războinicilor staționați în afara inelului uman și a venit ușor, filtrat picătură cu picătură, la foc.
En el centro de todos permanecía Águila, disimulaba su creciente nerviosismo inspirando hondo, como si estuviese cerca del trascendental encuentro. Sin embargo, permanecía plenamente en su estado físico. Sentía perfectamente sus piernas entrecruzadas y sus codos apoyados sobre las rodillas. Notaba como la dura piel de bisonte rozaba la piel de su espalda y apretaba sus axilas. Escuchaba, veía y percibía el fuego ascendente, el tejido ondeante del cuerpo de la combustión, su color, su calor.
Cu mare consternare, Vulturul ridică din nou vocea în invocație. În fața unei asemenea acțiuni, un ușor murmur de neînțelegere nu mai putea fi remediat. Nu mai fusese niciodată nevoit să numească spiritele Vultur de trei ori înainte.
Cu toate acestea, câteva secunde mai târziu, spiritele au sosit și cu o forță neobișnuită. Vântul, oprit anterior de mulțime, se ridica deasupra capetelor tuturor, urcând spre gaura centrală și stingând focul cu o lovitură precisă. Jăraticul plutea de jur împrejur, strălucitor, dar lipsit de foc. Un zvon din ce în ce mai mare a anunțat o nedumerire iminentă în noaptea întunecată bruscă.
“!!Los espíritus quieren hablar!!” gritó Águila con una estruendosa voz que se extendió por todo el valle, deteniendo el cuchicheo atropellado y cualquier atisbo de movimiento. Cuando su eco se detuvo, la nada se extendió con el disfraz negro de la noche. La inmensidad del valle parecía haberse enclaustrado por esa extraña cercanía de la noche cerrada, donde algunas manos violentadas por los sucesos se extendían para palpar sólo elementos misteriosos.
En la inmensidad cautiva por la tenebrosidad ni siquiera el viento soplaba, ni un ápice. Tan solo las estrellas podían contrastar que se encontraban a campo abierto. Por unos segundos nada se oyó, nada se vio, nada ocurrió. Un inefable presagio recorría eléctricamente las tinieblas, transmitiendo una corriente de manifiesta inquietud dentro de esa exclusiva serenidad de los hechos impredecibles.
Lumina focului a strălucit din nou acolo unde fusese stins, luminând doar Eagle cu o nuanță roșiatică clară. Toată lumea putea privi la vechiul vizionar. Figura lui a desenat o umbră lungă conturată într-o formă triunghiulară.
Spiritele veniseră cu o forță necunoscută în noaptea aceea. Cei șase înțelepți s-au uitat cu teamă la acea vizită specială care l-a stăpânit pe marele lor vizionar. În rest, totul s-a întâmplat ca întotdeauna, vocea cavernoasă de dincolo a venit prin gâtul lui Águila:
„Zorii zilei de mâine vor aduce păsările de oțel care vor arunca foc asupra tuturor orașelor mari. Omulețul alb va domina lumea și va dori să extermine unele rase de pe fața pământului. Lagărele morții vor fi ultimele sale pedepse. Ani de moarte, nebunie și distrugere vor veni pe bătrânul continent necunoscut”.
Águila transmitía el incomprensible mensaje mientras sus manos ciegas palpaban el terreno, en busca de una de las ramas esparcidas todavía en brasas. Cogió una de ellas por el extremo intacto y se dirigió el rescoldo a su antebrazo derecho.
„Trebuie să-l oprești pe omul alb, semnul armatei sale este o cruce falsă ale cărei brațe sunt îndoite în unghi drept. Fă-o înainte de a fi prea târziu... oprește-l înainte de a fi prea târziu.”
După aceste ultime cuvinte, focul a fost din nou stins și Vulturul s-a prăbușit pe spate la pământ. Când ceilalți șase înțelepți au aprins din nou focul, Eagle a arătat o zvastică pe brațul său, el nu a înțeles semnificația acestuia, dar spiritele și-au declarat răul.
Los sabios anunciaron que ya tenían la señal, en aquel amanecer debían enfrentarse sin temor al hombre blanco para acabar con su signo. Los guerreros bailaron alrededor de la hoguera. Horas después, con el albor, muchos de ellos morirían infructuosamente a manos de los potentes rifles Winchester, antes de llegar siquiera a aproximarse al Fuerte San Francisco.
Al terminar la masacre, el fuerte viento de los espíritus volvió a levantarse, silbó furioso por el asesinato de sus hijos. Hasta que los pechos desnudos de los guerreros, yacientes y ausentes de aliento, fueron enterrados por el polvo.
Ninguno de aquellos Sioux supo que su primer enfrentamiento en batalla contra el hombre blanco, provisto de armas de fuego, era una causa perdida. Creyeron que los espíritus les habían animado a la lucha. El mensaje de la hoguera había sido claro para ellos.
Pero los espíritus no hablaban de esa batalla, ni siquiera de cualquier batalla que pudieran los Sioux conocer en toda su vida. El mensaje se había adelantado muchos años, hasta 1939, fecha en que estalló la Segunda Guerra Mundial de la mano de Adolf Hitler.