Cele mai bune 3 filme Daniel Day-Lewis

Pe măsură ce timpul trece, cu atât ne va lipsi mai mult un geniu actoricesc precum Daniel Day-Lewis. Ar fi vorba de intensitatea cu care și-a asumat fiecare rol, ideea este că probabil a suferit de acea uzură care îi atacă uneori pe cei care dau totul sub orice fațetă creativă. Ceva ca Bunbury depășit ca voce și suflet de monstrul de pe scenă.

Ideea este că Lewis a transmis personajelor sale acea putere, acea izbucnire care l-a făcut mereu protagonist chiar dacă nu a condus distribuția la datorie. Nu există film cu Daniel Day-Lewis în care să nu-l amintim prea mult. Și am putea chiar să jurăm că el a fost protagonistul în orice bandă la care a participat. Mai mult decât virtute, asta a fost și dăruirea lui deplină.

Cu anumite asemănări cu un altul grozav ca Sean Penn, cu aceeași viziune dramatică față de transcendent, ajunge să fie ridicat acel totem al artei a șaptea. Un Lewis care nu este niciodată uitat complet odată ce se retrage în casa lui din mediul rural, fie cu grădina lui de grădinar, fie cu fantomele lui ca Allan Poe, cine știe...

Top 3 filme recomandate de Daniel Day-Lewis

În numele Tatălui

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Se întâmplă adesea ca realitatea să devină legendă și cele mai neașteptate personaje din eroii lor. Și desigur, pentru imaginea naționalistă irlandeză problema celor patru din Guildford nici nu a ieșit la iveală. Acei săraci diavoli închiși pe nedrept după ce au fost condamnați în Marea Britanie pentru un atac brutal. Așa cum ultrajul judiciar a fost artificii, atribuirea de către IRA a rolului de eroi băieților a fost și respingătoare.

Iar la mijloc ei, niște puști care, deși participă la acea aversiune față de englezi ca patrie, nu este că au depășit protestul zgomotos care poate s-a datorat mai degrabă acelui dezincantare tipic a tinereții. De fapt, există un aspect pe care Daniel Day-Lewis îl ridică în acest film la niveluri umane și sociologice de primă amploare. Și este că filmul, înainte de toate, este definit foarte bine din titlu.

Relația lui Gerry Conlon cu tatăl său ne amintește de acele vremuri în care autoritatea tatălui este pusă la îndoială. În fața insolenței și disprețului, dragostea tatălui; în fața dezrădăcinării și abandonului, dragostea tatălui. Fundalul este clar că este conflictul irlandez, dar substanța filmului este mai mult relația tată-fiu. Până la acel punct de neîntoarcere care se întâmplă uneori. Adică atunci când cineva încă suferă de acea ireverență tinerească care împiedică să ceară iertare unui părinte. Gerry rămâne fără tată înainte să sosească momentul iertării. Aceasta este adevărata patrie pierdută, inima unui tată care nu mai bate fără ca nimic să fie clar.

Bandele din New York

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Filmul tipic de ansamblu în care imaginea personajului lui Daniel Day-Lewis mătură totul. De fapt, Di Caprio a putut face puțin cu această ocazie pentru a ajunge la nivelul și intensitatea lui Lewis. Desigur, personajul lui Bill „The Butcher” ne cucerește cu acea violență histrionică care se naște deja din prima privire și expresie a lui Lewis. În timp ce Di Caprio trebuie să se transforme într-un Amsterdam mult mai lent, cu viziunea sa de om al lumii.

Pe măsură ce filmul progresează, cufundat într-o întuneric corectă care nu toca cuvintele despre cum este scrisă cu adevărat povestea, antagonismul ambelor personaje ne face să privim în acea lume întunecată plină de teatralitate sinistră. Nu există țară glorioasă fără mizerie sau război care să merite să fie lăudată în vreo cronică. Pentru că toți sunt mercenari cu interese la fel de false precum cele ale liderilor înșiși care conduc o facțiune sau alta.

New York era acel cartier marginal Five Points, de acolo a fost construit orașul care este astăzi. Pentru că în prezent orice oraș, nu doar NY, se laudă cu integrarea sa de culturi. Dar în trecut, armatele se hrăneau cu acei cetățeni de clasa a doua care trăiau sărac în cartiere marginale. Orice război ar putea fi scuza. Dar dacă ai de gând să mergi la război, de ce să nu-l începi în propriul tău oraș...

Zâmbetul etern al New Jersey-ului

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Nu că Lewis ar fi căzut vreodată în vreun fel de stereotip. Dar, revizuind filmografia sa, cineva ne aduce aminte de disparitatea reprezentărilor sale. Când un actor este capabil să te facă să uiți vreunul dintre personajele sale anterioare de îndată ce începe prima scenă, el a realizat, fără îndoială, acea mimetizare perfectă care variază în funcție de context până când devine de nerecunoscut...

Fergus O'Connel este un om care are o misiune... este un dentist care călătorește prin Patagonia pe o motocicletă propovăduind Evanghelia igienei dentare poporului din America de Sud. În timp ce motocicleta lui este reparată, o întâlnește pe frumoasa fiică tânără a mecanicului, Estela. Ea se îndrăgostește imediat de Fergus; dar el este căsătorit și ea este logodită.

Ea îl convinge să o însoțească ca asistent. Încetul cu încetul, pasiunea Estelei crește... Iar Fergus rămâne fidel dăruirii sale. Frustrată, Estela îl părăsește. Fergus primește apoi vești proaste de acasă și va trebui să aleagă între sentimentele sale și slujba lui...

5 / 5 - (16 voturi)

1 comentariu la „Cele mai bune 3 filme cu Daniel Day-Lewis”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.