fii moștenitor Juan Rulfo supone un ejercicio de responsabilidad. Más aún cuando uno no tiene por qué recoger fantasmas de otros para llevarlos a habitar su alma. En el caso de la scriitor mexican Alma Delia Murillo chestiunea pare un fundament narativ de fundal, o scuză pentru a povesti cu acea notă persuasivă despre nostalgic, existențial și sociologic.
Cu cărțile Alma Delia ne bucurăm de o multitudine de senzații care îmbrățișează intimitatea, dar care plac acțiunile care justifică orice propunere narativă. Un echilibru, un angajament care face din poveștile lui că totul între substanță și formă le tânjește toți cei care se așează să scrie la un moment dat în viața lui.
En plena sintonía generacional parece como si el asunto de la lectura de sus obras cobrara otra dimensión añadida. Porque hay algo de magnetismo en el imaginario coetáneo. Como de conversación de bar donde todo fluye con mayor naturalidad en base a símbolos compartidos y evocaciones fluidas de lo vivido. De cualquier forma siempre es uno de esos descubrimientos atesorados para cualquier lector. Imprescindible.
Top 3 cărți recomandate de Alma Delia Murillo
Povești despre rău (și una pe care altul a blestemat-o)
Los volúmenes de relatos tienen la extraña virtud de recoger las vidas de sus personajes bajo el paraguas de la imaginación del autor. Vidas dispares, destinos alejados unos de otros, propuestas e hilos narrativos muy dispares… Pero todos esos protagonistas fugaces, en medio de escenarios remotos, acaban por robar cachitos del alma de la autora. La cuestión es si en ese imaginario desplegado sobre cada «pequeña» historia la autora es capaz, como ocurre en este caso, de hilarlo todo con esa empatía capaz de cobijar todo lo humano.
Contradicții, supraviețuire, rezistență, disperare, dorințe, pasiuni, frici și vinovăție. Poveștile se concentrează pe o diversitate de puncte precum stelele de pe cer, compunând în cele din urmă acel dom care este totul. Această carte ajunge să se conformeze acestui lucru cu cele douăzeci de povești de neuitat.
De la The Vampire of the Bed and Breakfast, care seamănă cadavre acolo unde stă, la Jackie, senzuala livratoare de mâncare care intră în casa clienților ei singuratici și îi execută, prin Bartolo Gomer în La rebelión de los en medio, care provoacă un revoluție incendiară într-un gri corporativ al angajaților de birou, aceste povești povestesc cum, în căutarea succesului și a „calității vieții”, am construit mici iaduri prin tehnologie, căutarea productivității și devotamentul pentru scopuri absurde care, mai devreme sau mai târziu, întoarce-te împotriva noastră.
Protagoniștii acestor povești se transformă de la oameni buni - chiar și obiecte bune precum Masa obișnuită - la ființe care permit laturii lor întunecate să apară ca o cucerire a libertății. Ei nu se supun, renunță, trădează, ucid și se lasă stăpâniți de acel Diavol fragil care, așa cum spunea Fernando Pessoa, corupe, dar luminează.
băiatul care eram
Cada cual va sorteando sus deudas e hipotecas de la mejor manera posible. Solo una de esas deudas jamás puede ser pagada. Me refiero a lo que prometimos ser o hacer cuando éramos niños y lo que finalmente nos ocurre. Todo relato de la infancia tiene ese punto de nostalgia, de melancolía, con dejes de extrañante felicidad. En esta ocasión Alma nos habla de deudas confirmadas, ya cuando uno aún ni tan siquiera ha tenido tiempo de proyectar esos sueños que acabarán rotos en su mayoría. Y así el asunto cobra nuevas dimensiones…
Óscar, María și Román se întâlnesc la un internat care va fi pentru ei un loc de joacă, dar și o punte către noaptea întunecată a sufletului: niciunul dintre cei trei nu poate evita durerea și toți împărtășesc fantezii grandioase. Împreună vor trece prin singurătate și orfanitate și se vor confrunta cu nevoia de a lua decizii care îi vor marca pentru tot restul vieții. Apoi soarta îi va despărți timp de douăzeci de ani lungi.
Până se reîntâlnesc, cei trei sunt deja alți oameni, trei adulți obișnuiți cu probleme comune... dar în prezent și în trecut sunt noduri de dezlegat: homosexualitatea, răzbunarea, vinovăția matricidă, dragostea îngropată. Împreună din nou vor căuta răspunsuri atât în circumstanțele lor actuale, cât și în copiii care au fost.
capul tatălui meu
Există ceva mai dureros decât figura fiului risipitor. Pentru că primul este preocupat doar să-și vindeze propriul destin. Mă refer la figura tatălui risipitor. Pentru că acest celălalt s-a ocupat să abandoneze trecutul, prezentul și viitorul, existența până la urmă. Căutarea tatălui risipitor poate fi doar o încercare zadarnică de a găsi sens vieții. Poate că nici măcar nu este necesar să-l găsim în sfârșit pentru a ajunge de la orfan la plinătate.
La patruzeci de ani, ca un roadtrip, fără mai multe referințe decât o fotografie veche, o fiică se angajează în căutarea tatălui ei. În timp ce ea povestește decizia de a merge să-l cunoască și călătoria care o duce din Mexico City în Michoacán, vom construi împreună cu ea trecutul, iubirile, bucuriile, accidentele, absențele.
„Toți suntem copiii lui Pedro Páramo”, ne spune Alma Delia Murillo, în fața factorului comun care este abandonarea căminului de către tată. În fața acestui fapt, ea se dezbracă în fiecare capitol pentru a ne vorbi despre nevoia de a reconstrui acel simbol al greutății universale, pentru a se defini.
Viața ei se desfășoară, așadar, ca cadru al acestei căutări: între șapte frați și o mamă care lucrează, protagonista crește și reflectă nu numai asupra biografiei ei, ci și asupra istoriei unei țări profund divizate în care femeile nu au contat suficient. , din punctul lui de vedere, povestea tatălui.
Capul tatălui meu este o carte transparentă, în care cititorii vor însoți călătoria pentru a-l găsi pe acel om al destinului misterios și, poate, vom scăpa de propriile noastre căutări. O poveste scrisă din interior, de unde nu poți merge decât pe calea către origine.
