Scrie despre dragostea are in Aki shimazaki o considerație unică, niște fulgerări existențialiste care variază de la golul sfâșierii inimii până la izvorul paradoxal inepuizabil al infatuării reciproce. Ape care curg paralel și care trezesc aceeași senzație de nicăieri de îndată ce ultima băutură este scursă.
Între deficiențe, ciudă sau plenitudine, intuim că, într-adevăr, iubirea este singurul motor care mișcă lumea. Pentru că ura nu face decât să distrugă. Și până și durerea amară a iubirii trezește acele note melancolice ale pretinsei nemuriri din nevoia sărutului nesfârșit. Memoria se ocupă de a umple totul și de a pune legendele pe amintirile dragostei epice. Fără memorie, iubirea se poate estompa sau, de ce nu, trezește ingeniozitatea către cuceriri nebănuite.
Într-un mic oraș japonez, cuplul căsătorit Tetsuo și Fujiko Niré locuiește liniștit într-o reședință în ale cărei grădini cântă tot felul de cicadele. Acum sunt bunici și s-au mutat acolo când ea, Fujiko, a început să prezinte simptome de Alzheimer. Și într-o dimineață, când se trezește, Fujiko, surprinsă, nu o recunoaște pe Tetsuo, soțul ei.
Datorită unui ajutor improvizat, Fujiko se liniștește: o asistentă de la reședință îi spune că Tetsuo este iubitul ei, logodnicul pe care, conform tradiției antice japoneze, l-a cunoscut datorită unei întâlniri, a unui Miai. Din acel moment, Tetsuo nu se va confrunta doar cu situații care îl vor deconcerta, ci, mai ales, va trebui să decidă dacă vrea să devină iubitul soției sale de zeci de ani. Pentru că surprizele abia au început.
Poți cumpăra acum romanul „Luna plină”, de Aki Shimazaki, de aici:
