Cele mai bune 3 cărți de Griselda Gambaro

Longevitatea Griselda Gambaro El servește cauza transcendenței operei sale, varietatea în dezvoltarea sa literară și figura sa de cronicar. Numai că un scriitor și dramaturg ca ea se datorează unui alt tip de relatare a evenimentelor cu mult dincolo de cronicile oficiale. Un narator ca ea ajunge să spună singurul adevăr și anume intra-poveștile cu pliurile, paradoxurile și conflictele lor.

Nimic mai bun decât teatrul, astfel încât relevanța personajelor să devină mai relevantă. Pentru că nu este același lucru să asculți protagonistul unui complot din vocea interioară a fiecăruia decât să asiste la un soliloqu care reverberează din partea de sus a meselor, declarând tragedia momentului, făcându-l durere sau plăcere însoțită de gesturi și mișcare.

din Shakespeare licitație Valle-InclanFiecare piesă ajunge la noi și ne invadează, ne atacă conștiința și este capabilă să facă mesajul să prindă viață mai viu. Același lucru este cazul unei Griselda Gambaro care pare plină de acel dar pentru a-i vizualiza lucrările pe măsură ce sunt scrise pentru a le face autentice.

Top 3 cărți recomandate de Griselda Gambaro

Marea care ne-a adus

Trecutul poate fi pe o parte a mării, pe țărmul în care viața a rezonat cu alte valuri. În timp ce prezentul ajunge să se desfacă în negura unui viitor care sfârșește prin a trage tumultuos. Pentru că totul este ireconciliabil atunci când cineva decide să plece imediat după ce a încercat să găsească un fel de rădăcini care se agață de viață ...

Agostino, recent căsătorit, își lasă tânăra soție, Adele, pe insula Elba pentru a căuta o avere mai bună dincolo de mare. Distanța și, odată cu aceasta, uitarea, îl împing să-și întemeieze o familie în Buenos Aires, modelată în condițiile dure oferite de munca obositoare și prost plătită, ciudățenia și nostalgia. Dar dintr-o dată trecutul apare în oamenii fraților Adele, care îl întorc pe Agostino în Italia și îl obligă să-și îndeplinească angajamentul.

Din acea viață despărțită în două, din acele veniri și ieșiri peste mare, din acele călătorii pe cele mai sărace aripi ale navelor, se naște povestea pe care o spune acest roman profund, delicat și adevărat. O poveste de familie, de sentimente la fel de intense pe cât de ascunse, de acte cotidiene care determină viețile și destinele ființelor vulnerabile și împietrite, o oglindă a atâtor dintre noi.

Marea care ne-a adus

Spune da. Sângele rău

„Spune da” și „La malasangre” au avut premiera în timpul ultimei dictaturi; primul în 1981 în cadrul ciclului Teatru Deschis, care a căutat să rupă tăcerea impusă de militari, și al doilea în august 1982, când tocmai se încheiase războiul Falkland. Ambele piese au avut un mare succes cu publicul și critica și, de atunci, au fost interpretate frecvent pe scene naționale și internaționale.

În „Spune da” găsim un tipar frecvent în unele dintre lucrările autorului: un om nevinovat ajunge într-un loc aparent inofensiv, un coafor. Un act absolut de rutină servește pentru a vorbi despre represiune și violență, despre supunere și servilitate, despre victimizare și rezultatul acesteia. În spatele poveștii simple „La malasangre” (un cuplu iubitor fugit în fața opoziției tatălui fetei față de relația de dragoste) se ascunde o denunțare a exercitării arbitrare a puterii, atât în ​​spațiul privat al familiei, cât și în politice ale statului.

Spune da. Sângele rău

Cadoul și Draga Ibsen, eu sunt Nora

Margara este o femeie cu darul profeției. La fel ca și Cassandra, nici ei nu o cred, deși ceea ce prezice este speranța lumii. Pentru a ne salva - se deschide -, este necesar doar ca omenirea să audă și să înțeleagă că bunătatea aduce profit.

Nora, personajul creat de Henrik Ibsen în Dollhouse, decide să-și confrunte propriul creator și să discute cu el zicerile și acțiunile sale. Procedând astfel, ea devine autorul identității sale, transformând în același timp dramaturgul într-un personaj.

Două femei, două voci care se ridică și cresc ca o furtună pentru a arăta fețele violenței și a încerca să se răzvrătească împotriva opresiunii și a mandatelor. Griselda Gambaro orbeste din nou cu două opere teatrale poetice, incisive, originale, în care cu o luciditate extremă investighează faldurile puterii și ale dominației.

Cadoul și Draga Ibsen, eu sunt Nora
5 / 5 - (9 voturi)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.