Îmi doream de multă vreme să-l cunosc pe acest autor, unul dintre acei creatori care un pic mai mult ar fi fost etichetat ca blestemat, ar fi ajuns să transcende și astăzi cu mai multă forță, în urma altora ca el. Edgar Allan Poe; căruia Crispin i-a adus cumva un omagiu prin protagonistul său Gervase Fen și asemănările sale (nu lipsite de o cernere de ilaritate) cu Auguste Dupin.
Și că Edmund Cripin ar putea merita să fie marcat drept un autor fatal, cu acea aură tragică care captivează cititorii. Dăruirea lui fermă față de alcool l-a ghidat către sfârșitul anticipat între pasiunea pentru literatură și acel sentiment de uzură deteriorată a fiecărui scriitor transformat într-un Dorian gri în faţa oglinzii sau a pânzei operei sale.
Ideea este că puțini naratori împacă această fascinație a genului criminal al secolului al XX-lea (aducând cu înverșunare un omagiu Agatha Christie) să-l adapteze imaginarului său transformator încărcat chiar și cu umor. Și, în mod curios, este acum când reeditările lui iau noi zboruri spre redescoperirea geniului prolific în literar și muzical, în ficțiune și în ample culegeri de povestiri.
Cele mai bune 3 cărți recomandate ale lui Edmund Crispin
Îngropat de plăcere
Era ceva transgresor, perturbator și tulburător intruziv în figura unui Gervase Fen dispus să deslușească greșelile quijotice în mod englezesc, parcă influențat de lecturile lui Sherlock Holmes și încurajat de acel simț al ficțiunii extins la viață.
Și poate de aceea are magnetismul său particular și spațiul său creativ nesfârșit pentru autor. Pentru că în personajul profan al lui Fen, în modus operandi autodidact apar tot felul de noi posibilități pentru un gen criminal care și la mijlocul secolului XX a băut din aspectul chiar ezoteric al morții la pionieri precum Poe sau Lovecraft. Precedent al imaginarului care avea să îl asalteze mai târziu Tom SharpeEdumun Crispin divaga cu un punct de ciudățenie magnetică între umor și oroarea crimei. Sătul de viața universitară plictisitoare, excentric profesor amator și detectiv Gervase Fen decide să ia o pauză și să se mute în orașul îndepărtat și nedescris Sanford Angelorum, în inima zonei rurale engleze, pentru a candida pentru Parlament.
Dar Fen descoperă repede că aparențele pot fi înșelătoare și se cufundă într-un complot de șantaj întunecat care duce la un mister de crimă. Pe măsură ce cariera sa politică în curs de dezvoltare încetează să-i mai ofere satisfacții, Fen își concentrează toate energiile pe rezolvarea misterului, dar fără să-și dea seama, ajunge prins într-o rețea uluitoare în care se lovește de psihiatri excentrici, un preot care încearcă să îmblânzească un poltergeist, nebuni aleargă goi pe câmp, femei frumoase și un porc oarecum tulburat. O nouă ediție a aventurilor nemuritorului și ingeniosului profesor de la Oxford și detectiv amator Gervase Fen.
Crimă în Catedrală
Există întotdeauna o componentă de șansă previzibilă în cazurile care planează asupra oricine ar fi protagoniștii noștri într-un complot misterios. Oriunde mergeau Poirot, Holmes sau chiar Carvalho, forțele răului păreau să conspire pentru a nu oferi eroilor noștri posibilă odihnă. Cu atât mai mult în cazul unui Gervase Fen, cu cât el însuși intrase în gura lupului de plăcere.
Oriunde merge Fen, lucrurile se întâmplă, cu acea intuiție ușoară a genului și cu acel discernământ imposibil al consecințelor... Profesorul agitat și detectiv amator Gervase Fen și-a părăsit pentru vară iubita sa Universitatea Oxford pentru a merge în orașul de pe litoral Tolnbridge, unde a plănuiește să-ți petreci vacanța în liniște. Este înarmat cu o plasă pentru insecte, deoarece plănuiește să se dedice artei entomologiei. Dar calmul și liniștea nu durează mult.
Orașul este șocat de uciderea misterioasă a organistului catedralei. Muzicianul în cauză nu avea dușmani cunoscuți, iar munca sa în biserică era inofensivă, așa că poliția nu reușește să găsească un suspect. Ar putea fi conspirația unor spioni germani? Sau poate consecința covens-urilor care, potrivit zvonurilor, s-au practicat în acele părți încă din secolul al XVII-lea?
La fel de ingenios ca Agatha Christie și la fel de hilar ca PG Wodehouse, Edmund Crispin, unul dintre maeștrii romanului polițist englez, ne prezintă în „Murder in the Cathedral” un nou mister plin de personaje excentrice, fantome care nu sunt, adolescenți pasionați de masele negre și spioni naziști. .
Misterul muștei de aur
Cu acest roman a început seria pseudo-inspectorului Gervase Fen. Și poate în lipsa de definire a rolului profesorului care a devenit polițist improvizat, intriga îl încurcă uneori chiar și pe autor însuși.
În tranșele ulterioare, chestia se consolidează și percepția chijotică a lui Fen îi dă un aer de erou ciudat, un idol atipic care tocmai în dislocarea lui se acordă cu orice cititor care îndrăznește să se bage în pielea lui, fiind același profan în materie. de artă a ucide și a muri... Companiile de teatru sunt mereu pline de bârfe. Dar puțini sunt la fel de intriganți ca cel care cântă în prezent la Oxford.
Tânăra și letală Yseut, o actriță oarecum mediocră și răutăcioasă, este în centrul atenției, deși principalul ei talent constă în distrugerea vieții bărbaților din jurul ei. Până când este găsită moartă în circumstanțe ciudate. Din fericire, în culise se află excentricul profesor Gervase Fen, căruia îi place mai mult să rezolve crime decât să predea literatura engleză. Și cu cât investighează mai mult cazul, cu atât își dă seama că toți cei care o cunoșteau pe Yseut ar fi fost candidati pentru a o asasina; dar va putea Fen să afle cine a făcut-o de fapt?
