Top 3 cărți ale lui Zadie Smith

Scriitorul englez Zadie Smith este un autor hotărât să-și lustruiască comploturile în esență din personajele ei. Pentru că fiecare dintre romanele sale este un fel de teatralizare completă, naturalizată în dialoguri bogate și reflecții făcute soliloqui.

Intervenții care pun în scenă și aduc în scenă realitatea care trebuie expusă, ca un scenist magic construit exclusiv din și pentru recrearea pe cuvintele făcute din scânduri de scenă.

Și nu, nu este dramaturgie, este romanistică, doar sub fabrica artizanală a unuia dintre acei autori de descoperit ca exponent al avangardei literare. Orizonturi ale unei literaturi în care protagoniștii ating valuri de maximă putere care reverberează în ecouri de umor, simț tragic, furie și chiar vinovăție, în funcție de moment.

Realismul vremurilor, comploturi de componentă socială cu cel mai intens cârlig al viitorului unor protagoniști care cuceresc de pe prima pagină. Viața este cea mai bună acțiune care poate marca progresul unei povești, trebuie doar să știi cum să spui viața, care nu este puțin. Și asta știe multe despre surprinzător zadie smith.

Top 3 romane recomandate ale lui Zadie Smith

dinți albi

Primul roman care augurează o scriitoare diferită, hipnotică, expertă în copilăria ei timpurie, într-o literatură practic inventată de ea.

Poate că până la urmă nu este cea mai bună lucrare, dar trebuie încadrată de trezirea autorului și a stilului, amprenta către niveluri de realism întotdeauna necesare în fiecare epocă a civilizației noastre. Pentru că dacă scriitorii nu ne vor spune, cu farmecul prozei lor, ce se întâmplă în lume, nu vor exista cronici de intrapovestiri, ceea ce este important în toată aceasta a evoluției noastre.

Și ce realitate mai mare decât migrația zilelor noastre, amestecul și xenofobia, căutarea viitorului, înfrângerea, succesele, umorul ca singură armă valabilă împotriva tuturor și pasiunea ca ghid condiție sine qua non.

Archie și Samad păstrează acea comoară, care în mod necesar trece de-a lungul anilor, a amintirilor războiului. Londra de astăzi nu se mai teme de Blitz, dar pentru doi bătrâni modernitatea poate fi cea mai rea Blitz care îi bombardează constant. Acum se pare că ambii se confruntă cu ideea înstrăinatoare că copiii lor nu știu să se bucure și să profite de timpul de pace pe care l-au dat. Dar nici ei nu sunt capabili să vadă că nu este încă timpul pacii armonioase pe care și-l imaginează.

Pentru că copiii lor sunt încă negri, să-l explic cu umor acid, și asta este încă o povară pentru moștenitorii veșnici ai paradisului: oamenii albi convinși de asta. Poate asta e, poate Archie și Samad s-au luptat pentru nimic, așa că nu au putut câștiga libertatea nici măcar pentru copiii lor. Cum să nu râzi de tragedia acestui tip de descoperire? Este asta sau recuperați vechea pușcă... O poveste de ironie hilară cu un strop de critică aspră. Un roman intens cum ar fi putut scrie doar un scriitor de doar douăzeci de ani.

dinți albi

Despre frumusețe

Poate că trucul pentru acest realism făcut în Zadie Smith rezidă în vârstă, într-un tineret capabil să abordeze dialogurile cele mai transcendente de la apăsări precise, fără alte considerații și extensii tipice gânditorilor sau filosofilor cu barbă și riduri sau cu filosofii cu ochi mici, consumați în spatele ochelarilor lor.

Fără îndoială, frumusețea necesită câteva considerații sau raționamente grele. Ce este frumos este efemerul și în același timp atemporal în memoria noastră. Și nimeni nu o poate aborda din descriptiv sau ideologic. Un tratat despre frumusețe ar trebui să fie o compilație de momente, câteva cuvinte schimbate cu cineva în timp ce se întâmplă ceva fantastic sau un simplu gest ne transportă în acel loc din afara noastră, unde frumusețea trece precipitat, la propria sa.

La începutul ei de douăzeci de ani, Zadie descrie scene de frumusețe printre prozaicii lumii noastre. Pentru că lucrurile există în esență datorită contrariilor lor. Și nu poate exista frumusețe supremă fără opoziția vulgarului. Frumusețea pleacă, fără îndoială, de la individ, în acest caz de la un profesor ca Howard Belsey, el îndură acel sentiment de decadență care apare atunci când cineva este deja suficient de mare pentru a se întoarce pe pământ din vârful natural al liniei vieții.

Copii, soție, dragostea pierde și reticența pentru aproape orice. În concepția ruină a existenței sale, Belsey este uneori hilar în întâlnirile sale cu tot, cu generațiile viitoare pe care le reprezintă copiii săi, cu o dragoste care cu câteva zile în urmă a fost apărată de prima fereastră pe care a găsit-o în acea casă și cu un comerț cu cel care nu vede altceva decât intruși și urcă. Dar frumusețea este întotdeauna, chiar și cu mai multă splendoare în decadență, între dialoguri romanul avansează spre un scop care împacă totul, întrucât o gură de vânt ne poate împăca cu viața.

Despre frumusețe

Timpuri de leagăn

Ajungem la al cincilea roman al autorului și, deși această strălucire a personajelor este menținută, intensitatea acestui nou realism magic al secolului al XXI-lea ar fi putut scădea la nivelul unei cronici interesante a cotidianului sau poate că este ceva care într-o anumită Modul în care acest roman pare să încerce să plagieze impetuoasele „dinți albi”.

Dar hai, romanul are si farmecul lui pentru ca continua sa abunde in darul acestui autor. Într-un fel de persoana întâi de la însăși scriitoarea, întâlnim pe viitor pe protagonista și pe prietena ei Tracey. Amândoi sunt uniți de o prietenie care, cu acea sinergie a vechilor prieteni, creează și armonie de vise și speranțe.

Desigur, este de așteptat ca dorințele amândurora să ajungă trunchiate, deoarece nu provin tocmai din familii înstărite. Și din acele vise din care se naște din nou acel umor acid, se stinge trezind o umanitate rezistentă la bombe, cu acele dialoguri către empatie de la primul cuvânt.

Alt lucru este ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise în fiecare dintre casele fetelor, pentru că în venirile și plecările unui trecut nu atât de îndepărtat și astăzi descoperim mediile foarte disparate care favorizează fiecare prietenă în moduri foarte diferite să-și facă față provocărilor. Un roman despre prietenia diferitelor personalități construite în jurul unor ambiții similare. O nouă reprezentare a acelei vieți autentice care bate în fiecare scenă.

Timpuri de leagăn
5 / 5 - (13 voturi)

2 comentarii la „Cele mai bune 3 cărți ale lui Zadie Smith”

  1. Am citit doar Grand Union și mi s-a părut disprețuitor. Este confuz și un pai mental lung și chinuitor. Unii critici cred că fiind femeie, neagră și nerușinată, avem deja ingredientele unui scriitor bun. Ei bine, nu. Îi lipsește talentul și interesul și mă tem că acest autor este un cacealma de publicare.

    răspuns

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.