În 1990, literatura canadiană s-a bucurat de o întâlnire fascinantă între Margaret Atwood y Robertson Davis. En aquella ocasión los dos escritores se enzarzaron en una brillante pugna por ser el mejor escritor canadiense del momento y, por qué no, ya que estaban, de la historia.
Se lanzaron en una retahíla de afrentas entre el narrador ya octogenario frente a una Atwood que frisando los 50 tampoco tenía ya nada que demostrar. Ese día había que demostrar quien ocupaba más y mejor las listas de honor de prestigio y ventas. Aquello se zanjó finalmente aseverando uno de los dos: «Juro por la Biblia que puedo ser infinitamente más difamatorio que tú». Din lupta pentru stil au continuat să arate că fiecare luptă a ego-urilor a ajuns să conducă la cea mai absolută meschinătate.
Anécdotas aparte, sin duda Atwood y Davies se retroalimentaron. La superviviente Atwood ya sabe hoy que es de lo más grande de las letras canadienses, con permiso de aquel tipo barbudo y pretensioso en las formas que, sin embargo, en el fondo alcanzaba ciertamente épicas evocaciones de lo humano, con tintes fantasmagóricos o desde impresiones inquietantemente realistas sobre lo humano.
Top 3 romane recomandate de Robertson Davies
Ce prinde rădăcini în os
Una de esas novelas donde se compendia el arte de novelar por excelencia, que no es otra cosa que equilibrar al máximo acción y reflexión. En Francis Cornish descubrimos al ecce homo, al humano expuesto a nuestro análisis más minucioso desde el alma hasta lo orgánico. Después llega la acción, el insertado del personaje en un escenario dinámico, trepidante. Nada mejor que la guerra para enfrentarnos a peligros y también para plantearnos dilemas sobre vida, muerte, trascendencia de lo artístico, desde su valor a su precio. Una historia necesaria para cualquier lector de ficción.
Începem la sfârșit, pentru mai multă nedumerire. Francis Cornish este un patron și colecționar de artă canadian bogat și misterios care tocmai a murit. Din circumstanțele periculoase care au dus la căsătoria părinților săi prin formarea sa artistică heterodoxă? A început în atelierul unui îmbălsămător? sau inițierea iubirii sale, romanul trece prin diferitele etape ale vieții sale și dă o relatare a dezvoltării personajului său.
Es así como se desvela su pasado como restaurador de pintura y falsificador, habilidades que durante la Segunda Guerra Mundial le llevarían a formar parte del espionaje británico y a participar en una trama de venta de obras de arte falsas a los nazis. Robertson Davies crea en esta novela un ingenioso relato sobre las razones, pasiones e intrigas que mueven el mundo del arte.
Trilogia Deptford
Davies era capaz de grandes trilogías y las encadenaba con la pasmosa facilidad de quien se entrega a una tarea rutinaria. Su maestría desborda en este volumen donde, a través de los laberínticos túneles de la historia, el mito y la magia, se nos proporciona un estimulante antídoto contra un mundo, citando al autor: «donde el miedo, el terror y el esplendor de lo maravilloso han desaparecido».
În „A cincea discordie” este locul unde, în jurul misterioasei moarte a magnatului canadian Boy Staunton, se țese intriga acestui roman. Narațiunea este oferită de Dunstan Ramsay, prietenul lui Staunton încă din copilărie, care, încercând să clarifice circumstanțele morții sale, nu va avea de ales decât să confrunte cu povestea vieții sale. De la începutul poveștii, Ramsay a exercitat o influență mistică și nu cu totul inofensivă asupra celor din jur: acțiuni aparent inocente - o luptă cu bulgări de zăpadă sau trucuri de cărți de învățare - vor fi dezvăluite ca evenimente decisive în viața altora.
„Manticore” David a fost supărat de la moartea tatălui său. El, spre deosebire de poliție, este convins că tatăl său a fost ucis. Hotărât să scape de obsesia sa, David călătorește la Zürich pentru psihanaliză la Institutul Jung. Silit de psihiatri să-i investigheze memoria, David va scoate treptat la lumină o galerie extraordinară de personaje și amintiri care îi vor permite să înfrunte proprii demoni și, mai presus de toate, memoria tatălui său.
„Lumea minunilor” închide Trilogia Deptford cu un punct culminant spectaculos, rezolvând misterul din jurul morții magnatului Boy Staunton. Acțiuni aparent inocente - o luptă cu bulgări de zăpadă sau o învățare a mâinilor - vor fi dezvăluite ca evenimente importante în viața lui Paul Dempster, un băiat din Deptford pe care Staunton îl cunoscuse în copilărie și care, în timp, va deveni Magnus Eisengrim, cel mai renumit conjurator al zilelor sale.
Spiritul festiv
La vremea aceea am citat o carte de Edgar Allan Poe despre o adunare plină de umor a spiritelor ca fiind cea mai bună din producția sa. Este vorba despre intenția uimitoare de a trezi la unison ilaritatea și teroarea. De data aceasta problema este orientată mai mult spre umor. Așadar, fantomele se adresează mai mult inexplicabilului acestei lumi (aproape totul) din viziunea personajelor ilustre și clarvăzătoare deja moarte.
Unul dintre cele mai bune lucruri ale acestui volum este reprezentarea personalităților recunoscute, a acelor faruri odinioară ale lumii noastre care au plecat deja pentru o viață mai bună sau mai proastă, dar care se întorc să judece și oferă acea privire tragicomică a tot ceea ce ne înconjoară. Extravagant, tulburător uneori ... magie făcută dintr-o literatură populară apropiată.
În timpul festivităților tradiționale de Crăciun desfășurate la Massey College de la Universitatea din Toronto, Robertson Davis avea obiceiul de a distra elevii spunând povești cu fantome. Această antologie culege aceste optsprezece povești în care Robertson Davis El integrează cu măiestrie nuanțe parodice în poveștile groaznice de groază. O antologie de neuitat a poveștilor cu fantome în care Robertson Davies integrează magistral parodia și curiozitățile literare în poveștile de groază.
