Cele mai bune 3 cărți de filosofie

Este curios cum științele umaniste își recuperează locul preferențial în educație pe măsură ce tehnologia avansează și Inteligență artificială răzbește (sau mai degrabă pândește) ca ceva venit să ne înlocuiască ca indivizi productivi în multe domenii. Și nu mă refer doar la umanist ca pe o agendă academică, unde problema este acum în joc. Este și o chestiune de muncă. Pentru că multe sunt marile companii tehnologice care tânjesc după muncitori capabili să ajungă acolo unde mașinile doar visează (față din cap Philip K. Dick iar androizii lui visând la oi electrice).

Ne-au rămas creativitatea și gândirea subiectivă, noțiunea critică a lucrurilor și rătăcirea sau proiecția ideilor ca spațiu inaccesibil de mașină (Ay si Asimov sau altele asemănătoare mai la distanță Wells vor vedea zilele astea...). Prin urmare, faptul diferențial, scânteia și filosofia ca atare sunt astăzi un refugiu necesar. Robotul nu se va întreba niciodată de unde vine și unde se duce. Noi facem.

Filosofie, filozofie... Și eu citând scriitori de science fiction. De ce va fi? Probabil pentru că asociem filozofia cu Thales din Milet sau cu Nietzsche pe măsură ce evocăm replicantul lui Blade Runner care își câștigă bucata de suflet, explicând omului tot ceea ce a văzut și că se va pierde în memoria lui de octeți ca lacrimile în ploaie...

Aici voi aduce câteva cărți ale unor mari gânditori (acum mergem la filozofi). Nu vor fi toți cei care sunt și nici toți cei care sunt. Multora dintre voi le va lipsi clasicii, baza a tot. Dar filosofia este ca totul, o chestiune de gust. Sunt aceia cărora Kant li se pare o sofisticare de neatins (eu mă înscriu) și care consideră că zote lui Platon nu ar putea fi cel mai avantajos dintre elevii lui Socrate. Să mergem acolo, liberi gânditori...

Top 3 cărți recomandate de filosofie

Așa a vorbit Zaratrusta, de Nietzsche

Îmi pare rău, sunt un credincios devotat în Nietzsche și înțeleg că această lucrare ar trebui citită de oricine îndrăznește să se uite la metafizic, la epistemiologic sau chiar să-și amintească unde au fost lăsate cheile. Orice proces de îndoială minim transcendentală trebuie să tragă lanțurile unui ego împodobit cu percepția ca condamnare, circumstanțele ca ancoră și condiționarea ființei ca premisă. Atunci supraomul pe care îl avem cu toții înăuntru poate aspira să găsească cheia. Și atunci nimeni nu ne va crede. Vom fi un nou Ecce homo care strigă cu adevărul nostru pe cât de absolut, pe atât de gol.

Trebuie să mărturisesc că atunci când am avut în mână această primă carte a lui Nietzsche, m-a asaltat ceva ca un fel de respect, de parcă aș avea în față o altă carte sfântă, ca o bibilia pentru agnostici hotărâți să nu mai fie așa. Cel al supraomului m-a lovit, întemeiat, credibil, motivant..., dar uneori mi-a sunat și ca scuze ale omului învins, incapabil să scape în gol.

Rezumat: Acolo unde colectează sub forma unui aforism esențialul filozofiei sale, destinat creației supraomului. S-a spus că Astfel a vorbit Zarathustra poate fi considerat ca contra-figură a Bibliei și constituie o carte de noptieră pentru cei care caută Adevărul, Binele și Răul. Una dintre lucrările fundamentale din filosofia secolului al XIX-lea.

Așa a vorbit Zaratustra

Discurs despre metodă, de René Descartes

A nu-l aduce pe Descartes la o selecție de cărți de filosofie este ca și cum ai face o omletă de cartofi fără ceapă, un sacrilegiu. Dacă Descartes ne-a pus esența gândirii ca axiomă a existenței, putem asigura că Descartes a început de la început cu un pragmatism științific. La ani lumină de Nietzsche, în Descartes există o filozofie prietenoasă, încrezătoare în inteligența de a face față oricărei demersuri de ici-colo, din această lume sau din domeniul ideilor...

Cartezianismul a murit de mult. Gândul lui Descartes, însă, supraviețuiește și va supraviețui atâta timp cât libertatea de a gândi există ca ghid pentru reflecție. Acest principiu constituie cea mai delicioasă fabulă pe care omul ar putea-o inventa și asta se datorează umanității, în mare parte, lui Descartes și, mai ales, celor două lucrări pe care cititorul le are în mână. Citirea lui Descartes este unul dintre cele mai bune exerciții pentru a menține în viață cel mai important impuls al filozofiei moderne: o îndoială anterioară absolută, un scepticism ca punct de plecare al cunoașterii autentice.

Cu toate acestea, principalul merit a ceea ce se întâmplă să fie primul raționalist oficial din istoria filosofiei a fost critica sa nuanțată a gândirii dogmatice. Nimic, într-adevăr, nu poate fi acceptat în virtutea vreunei autorităţi. Acest erou al gândirii moderne, în cuvintele lui Hegel, a condus filosofia pe căi abia percepute până acum, îndrăznind, să o spună în cuvintele lui Dalembert, să-i învețe pe capetele bune să scuture jugul scolasticii, al opiniei, al autorității; într-un cuvânt, de prejudecăți și barbarie și, cu această răzvrătire ale cărei roade le adunăm astăzi, ea a făcut ca filosofia poate mai esențială decât tot ceea ce datorează ilustrilor succesori ai lui Descartes.

Discursul metodei

Capital de Karl Marx

Datorită semnificației sale sociologice, cred că gândirea lui Kant indică cea mai relevantă filozofie a civilizației noastre actuale. Sistemul de clasă socială este un acord semnat care ne permite să evităm conflictul sub masca democrației, egalității și toate aceste prostii. Și este că Marx a acționat cu bunăvoință în fruntea proletariatului. Dar ambuscadă a fost servită. Planul final a fost să-i facă pe toți fericiți să treacă prin cerc...

Considerat ca fiind capodopera lui Marx. Pentru a-ți confrunta dușmanul, este imperativ să-l cunoști ... Și de aceea această carte este înțeleasă cu intenția de disecție completă a economiei politice, cu tot sensul pe care această intenție îl are că politica și economia merg întotdeauna mână în mână.

Mâna invizibilă a lui Adam Smith are nevoie de cealaltă mână a unui tată guvernamental care știe să redirecționeze excesele unui fiu capricios precum piața. Este o lucrare scrisă timp de doi ani, dar finalizată de Engels printr-o compilație care l-a luat la 9 ani după moartea lui Marx.

Adevărul este că această lucrare privind sistemul capitalist diabolic în fața căruia figura lui Marx a apărut se întâmplă a fi unul dintre cele mai bune tratate despre capitalismul dominant în orice sistem productiv, privind speculațiile și singurul interes final pentru satisfacerea ambiției.

Cu o mare rigoare tehnică, totuși, oferă și strălucirea detaliilor, observarea subteranului sistemului capitalist ...

Capitalul, Marx

Alte cărți interesante de filozofie...

Dincolo de acest podium al operelor filosofice mondiale, există o filozofie care alunecă spre ficțiune și care abordează existențialul despre personaje și transcendentalul despre propunerile narative. Și este, de asemenea, bine să te bucuri de acea filozofie transformată într-o metaforă. Am venit, mergem acolo cu trei romane bune de filozofie...

Jurnalul unui seducător, de Soren Kierkegaard

Acest roman poate fi considerat precursorul atâtor scriitori hotărâți să ofere în personajele lor acele străluciri de umanitate care se află în adâncul visceralului, chiar psihosomatic.

Și numai pentru asta, pe lângă valoarea sa inerentă, îl evidențiez în primul rând. În spatele acestui titlu cu aspectul unui roman cu trandafiri, se află o poveste puternică despre faptul subiectiv al iubirii, pasiunii și capacitatea ei de a transforma realitatea. Și bineînțeles, nimic mai bun pentru un gânditor la profunzimea lui Kierkegaard decât să decoleze cu o lipsă personală de dragoste din care să compună narațiunea. Pentru că totul pleacă de la una dintre acele iubiri adevărate și rănile lor.

Juan și Cordelia sunt iubitorii acestei povești. Pasiunea lui Juan deghizată în dragoste ascunde toată intenția filosofică a intrigii, în timp ce Cordelia este retrogradată la acea suferință aproape romantică, expresie deja abandonată de noii scriitori ai vremii. Juan și trecerea lui prin lume fără întrebări majore decât nevoile sale cele mai pasionate. Juan și impulsurile care îl mișcă prin zilele sale. Poate fericire, dar cu siguranță ignoranță. Greutatea de a parcurge scena ca nimic sau de a încerca să înțelegi ce este adevărat dincolo de stadiul vieții.

Jurnalul unui seducător

Lumea Sofia de Jostein Gaarder

Cu acea conotație de a fi un punct de cotitură în considerarea narațiunii pentru copii sau tineri ca o simplă introducere în lectură, acest roman a devenit un bestseller în același timp în care natura sa durabilă, noțiunea sa de clasic, a fost ghicită. a Micului Prinț sau Povestea nesfârșită.

Fiecare dintre ele din prisma sa revoluționară a literaturii pentru vârste mai tinere s-a transformat în baza unei istorii a literaturii înțeleasă din susținerea primei învățături din lume. Sofia de neuitat apare ca omul deschis fără condiții către cunoaștere, către cunoaștere. Scrisoarea care ajunge să o mute către cunoașterea lumii este aceeași scrisoare pe care o găsim cu toții la un moment dat în viața noastră, cu întrebări similare despre adevărul suprem al tuturor.

Atingerea de mister a romanului a fost o pretenție de netăgăduit pentru tinerii cititori, simbolistica scenelor sale i-a captivat pe mulți alți adulți deschiși în acea salvare a primului sine expus lumii cu care am suferit o mimetizare magică pentru a reveni la acele vechi întrebări pe care nu le-am făcut niciodată. primit. răspunde pe deplin. A ne gândi la ceea ce suntem și la sfârșitul nostru este un început continuu de la capăt. Și Sofia, acel simbol etimologic al înțelepciunii, suntem cu toții.

Lumea Sofiei

Greață, de Jean Paul Sartre

Scoaterea unui roman din acest titlu anticipează deja o stare de rău somatizată, o irupție viscerală a dezamăgirii. A exista, a fi, ce suntem? Acestea nu sunt întrebări aruncate stelelor într-o noapte limpede fantastică.

Întrebarea se îndreaptă spre interior, către ceea ce putem căuta noi înșine pe cerul întunecat al sufletului. Antoine Roquetin, protagonistul acestui roman, nu știe că adăpostește această întrebare latentă, convingând să se pronunțe cu întrebările sale grele. Antoine își continuă viața, vicisitudinile de scriitor și cercetător. Greața este acel moment critic în care apare întrebarea dacă suntem fundamental ceva, dincolo de rutinele și tendințele noastre.

Scriitorul Antoine devine apoi Antoine filosoful care caută răspunsul și ale cărui sentimente de limitare, dar de infinit, melancolie și nevoia de fericire.

Vărsăturile pot fi stăpânite înainte de amețeala vieții, dar efectele ei rămân mereu... Acesta fiind primul său roman, dar deja la treizeci de ani, se înțelege că maturitatea tematică, filozoful era în creștere, dezmăgirea socială a crescut și existența părea. pur și simplu doom. Din această lectură reiese un anumit gust de Nietzsche.

evaluează postarea

1 comentariu la „Cele mai bune 3 cărți de filosofie”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.