En muchas ocasiones la vocación del escritor acaba sucumbiendo ante otro tipo de contingencias. El abandono, o al menos el apartamiento de la escritura, es muy habitual entre muchísimos escritores que en cualquier momento podían haber alcanzado esas cota de repercusión por alguna de sus obras que lo pudiera mantener en el oficio.
Răbdare, încredere, determinare sau știind să găsești momentul. Ideea este că scriitorul în devenire, sau cel puțin în paradisul intimității, poate găsi întotdeauna un moment bun pentru a începe să redimensioneze sfera operei sale.
Un caz interesant și paradigmatic este cel al Fernando Benzo, scriitor din anii douăzeci și autor de renume din 2019, a lovit tasta potrivită cu „Cenușa inocenței”.
Lo bueno de tener ya un recorrido previo es que la chispa del éxito puede dar nuevas oportunidades a obras anteriores que incluso adentran la bibliografía de este autor en la autopublicación con una interesante novela de ciencia ficción llamada «Naufragii din Plaza Mayor“.
Cu gustul său pentru un gen negru care ne duce în crima organizată, de la mafie la terorism, Fernando Benzo reușește să magnetizeze cititorii cu acea tensiune tipică genului și consistența comploturilor pline de acțiune între lumile interlope și compensate prin reflectarea asupra acelor personaje și a sufletelor care le locuiesc.
Top 3 romane recomandate de Fernando Benzo
Nu am fost niciodată eroi
Există ceva extrem de uman în titlul acestui roman, al revelației către mormântul deschis, al mărturiei sau al expiației. Ceva de genul filmului Sean Penn și Robert de Niro, „Nu am fost niciodată îngeri”. Și este că nu am fost niciodată ... are multe de încălcat ideile amabile formate despre cineva.
Nici Gabo, fostul comisar al complotului, nu a reușit să oprească acel rău împotriva căruia conspira un polițist când își ia pistolul pentru prima dată, nici Harri, teroristul care a scăpat în Columbia, nu este deja capabil să întrezărească cât de eroică există în acte de omucidere, în ciuda faptului că sunt dispuși să continue să ucidă. O dilemă paralelă a căii care ambele sosesc din rute foarte diferite. Numai Harri nu s-a retras de la sinistra dedicare a uciderii. Când Harri se întoarce în Spania, Gabo presupune cu intensitatea cuiva care nu mai are o altă misiune oficială că Harri este inamicul său final.
Alături va fi Estela, o tânără polițistă care contracarează tensiunea insuportabilă a lui Gabo, care se așteaptă să se răzbune, poate cu mult dincolo de ceea ce îi revine lui Harri. Uneori, Gabo și Estela devin reprezentanți generaționali care se confruntă cu oglinzi care îi dislocă, care îi poziționează la jumătatea distanței dintre trecut și prezent, unde doar fricile și spațiile întunecate pot locui tot timpul expirat de când Gabo a început să fie ofițer de poliție până în zilele noua poliție reprezentată în Estela.
Cenușa inocenței
La început, traducerea literaturii despre gangsteri în orice alt loc decât Chicago sau New York sună pretențioasă. Dar până la urmă tind mereu să fiu atentă la îndrăzneală, la acea insolență creatoare care, în acest caz, ne determină să importăm un imaginar distinct american pentru a-l adapta la circumstanțele spaniole, cu piața neagră postbelică ca o comparație cu interdicția.
De hecho en España hubo mucho de organizaciones criminales de todo tipo, quizás no con ese punto de sofisticación de los emigrantes italianos que alcanzaron el otro lado del océano, pero sí con la misma crudeza, cuando tocaba.
Si no, podemos consultar al mismísimo Perez Reverte quien no hace tanto que dió luz a su ya a un célebre Falcó coetáneo de los personajes de esta trama.Y así es como finalmente podemos disfrutar de esta novela de Fernando Benzo, bien construida por otra parte y con altas dosis de esta tensión oscura que toda visita al hampa despierta.
En todo submundo, de cualquier época, los niños que empiezan a dejar de serlo encuentra su salida más fácil en la delincuencia. Expedientes limpios que manchar y energía que quemar al humo de la pólvora. Con el dinero fácil como fundamento de todo, eso sí.
Protagonistul complotului este un tip care ne lansează în aventura vieții sale, de când era un băiat minor deja marcat de sângele primei sale victime. Doar vocile conștiinței sale l-au împiedicat să se cufunde în acel complex Billy the Kid care pare să-i elibereze pe infractorii mai mici. Dar era vorba de supraviețuire ...
Totul a început în Dixie, un loc care a ieșit din cenușa Madridului, care a expirat deja, unde infractorii împart afacerea în conformitate cu legea celui mai potrivit și îndrumările corupției puterii, unde s-au stabilit personaje care au prosperat și cu afaceri negre.
Ahí es donde el pequeño Emilio conoció a Nico, una relación que asoma por momentos como una cándida amistad infantil solo que ensombrecida por las circunstancias.
Ambos tenían por delante mucho que aprender sobre los turbios negocios de la miseria de la postguerra, hasta el momento crítico en el que la suerte dejó de sonreírles y su inocencia acabó, como apunta la novela, echa cenizas en la hoguera del submundo…
După ploaie
Stigmatizarea învinșilor are multă auto-pedepsire. Întrebarea este prisma cu care lucrurile sunt observate. În acest complot îi întâlnim pe frații Canales. Una merge într-un sens, iar cealaltă se întoarce (treaba depășește sensul metaforic, deoarece Paco, cel mai mare, se întoarce acasă după ani de rezistență politico-militară și închisoare).
Las oportunidades para la reconciliación ya sean entre amantes o para los hermanos son más sumas de voluntades que circunstancias esperadas como alineación de planetas o descifrados de mensajes que nunca llegan.
Claro está que la muerte de un padre nunca es el mejor momento para abordar con nueva felicidad naciente un abrazo entre hermanos, pero el asunto va más de esa fatalidad asumida de lo que no puede ser y que además es imposible.
Pero lo más curioso de esta historia es cómo en la sublimación de lo fatal, con la suma de nuevos acontecimientos que podrían conducirlos a lo peor, despierta ese brote de humanidad que se resiste solo cuando está a punto de ser aplastada.
El sentimiento de fraternidad pese a todo vuelve a florecer para emocionarnos desde esa impresión triste de que en muchas ocasiones, por desgracia, solo cuando algo esta a punto de perderse para siempre, descubrimos que era lo único necesario para encontrar algo de felicidad en el camino.
