Cele mai bune 3 cărți de Antonio Buero Vallejo

Să fi adus în acest spațiu Valea Inclán și nu face același lucru cu buero vallejo A fost un păcat în așteptarea ispășirii pe acest blog. Pentru că amândoi sunt acei dramaturgi practic romancieri. Autori ale căror lucrări ne fascinează de pe scenă, dar care păstrează și mult din magia lor când sunt citite.. Și asta se datorează, fără îndoială, datorită marii sale calități literare, mai presus de orice. Pentru că atunci există stilul fiecăruia, contribuția lor mai boemă sau mai realistă. Dar aceasta este deja o chestiune a diversității necesare și a tendințelor fiecărei ere.

În ceea ce privește sinergia dintre cei doi, se pare că un fel de șansă a provocat o schimbare neașteptată de la primul geniu la al doilea. Când Vallé Inclán a murit, în '36, Buero Vallejo nu era nici măcar o umbră a scriitorului care era. Prin Războiul Civil a ajuns să se producă un proces de sublimare capabil, printre umbrele tragediei epocii fiecărui autor, să reflecte cea mai bună cronică intraistorică a situației pre- și postbelice.

Cu o bibliografie la fel de extinsă ca cea a predecesorului său deja menționat, Buero Vallejo are o mână bună de lucrări esențiale pentru lectură dincolo de perspectiva sa dramaturgică și alte lucrări care sunt deja mai circumscrise plăcerii lor din dramatizare. Mergem acolo cu impresiile mele despre cele mai bune dintre nemăsurate Antonio Buero Vallejo.

Top 3 cărți recomandate de Antonio Buero Vallejo

Istoria unei scări

Scări. Acolo unde fiecare vecin se potrivește cu sunetul pașilor lor, și cu durerile lor. Costumismul postbelic din Spania este un amestec între un cubism în care totul se descompune și un fel de mândrie fatuă a unei națiuni în care standardele morale par să reapară ca un orizont impus față de care toată lumea se supune pentru a ajunge să interiorizeze mizeriile ca procese naturale către un viitor glorios.

Dar timpul trece și odată cu aceasta viața alunecă pentru locuitorii acestei comunități. Trecerea timpului este fixată în mod minunat în asumarea înfrângerii și în singurul focar posibil de îmbunătățire la unii copii, cu resentimentul final că cu siguranță nu se face nimic (și nici nu poate fi) pentru a lăsa un spațiu pentru speranță.

O piesă cu cele trei acte ale sale de prezentare, mijlocul și finalul în care sentimentul de tragedie autoprovocată ne conduce la un existenţialism profund. Visele acelor nefericiți sunt pe cât de mari le este prezentul. Speranța nu pare a fi soluția la intriga acțiunii până când în cele din urmă ies senzații de ultimă speranță în fața unei realități hotărâte să zdrobească orice pretenție a unui ideal, altul decât simpla supraviețuire.

Istoria unei scări

Fundatia

Cea mai surprinzătoare lucrare din bibliografia lui Buero Vallejo. Deși povestea unei scări poate ajunge la mai mult datorită locației sale axate pe rezultatele războiului și a regimului franquista îndelung prelungit fără niciun semn de soluție, în termeni strict narativi, fundația este mult mai interesantă pentru jocul său caleidoscopic, un fel de confuzie în care ne mișcăm în așteptarea viziunii finale a unei realități care pare să scape.

Fundația este una dintre lucrările lui Buero Vallejo care au obținut un succes mai mare cu publicul și criticii, atât pentru drama complotului său, cât și pentru noutatea procedurilor tehnice utilizate. Prezentat ca o fabulă, acesta prezintă cititorului-privitor o ciocnire între realitate și ficțiune, care se rezolvă treptat în favoarea adevărului.

Când, identificați cu protagonistul operei, credem că suntem instalați confortabil într-o fundație, descoperim că suntem într-o închisoare. Este reflectarea lumii și a societății noastre.

Fundația, de Buero Vallejo

Astăzi este o petrecere, luminatorul

Acest volum reunește două lucrări din decenii diferite, dar legate de aceleași contraste ale celor mai tipice personaje ale lui Buero Vallejo, acea clasă inferioară a Spaniei de după război, hrănită de majoritatea unui popor care uneori este cainit, întotdeauna răutăcios și care așteaptă oportunitatea lor de a scăpa. mizerie.

Antonio Buero Vallejo subliniază, din primele sale texte teoretice, obligația pe care creatorul o are de a căuta modalități de a se exprima într-o societate încălcată de impuneri cenzoriale. Premierele sale teatrale au avut uneori o dimensiune politică, deoarece constituiau o formă de rezistență civică și de afirmare etică, într-o dictatură care nu permitea alte manifestări ale libertății.

În „Astăzi este o petrecere” există o intenție socială puternică: un grup de personaje tipice din clasa mijlocie inferioară sunt prezentate într-un mediu care determină, într-o anumită măsură, poziția lor inferioară. Ei înșiși arată problemele care îi asaltă, agravați de statismul lumii din jurul lor, posibilele soluții mici și visele lor particulare. În „El luminator” rivalitatea fraternă se referă imediat la cea care a avut loc în războiul civil și la coexistența dificilă ulterioară, cu relief special prin figura lui El padre.

Astăzi este petrecere; luminatorul
evaluează postarea

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.