Cele mai bune 3 cărți de Andrés Caicedo

De dislocarea lui caicedo una dintre acele cariere frenetice s-a născut în lume, într-un echilibru imposibil între creativitate și distrugere. Nimeni mai bun decât el să ateste în scurta lui existență apropierea a doi poli care în anumite spirite sunt același lucru.

Numai așa poate fi înțeleasă această ieșire din scena acestui columbian înălțat ca mit odată ce a dispărut cu adevărul său atât de grosolan, cu viața sa slabă ca o mărturie neîndoielnică a adevărului său expusă și deschisă ca o rană care nu se poate vindeca.

Poate la jumătatea distanței dintre alți autori mitici precum Poe y Bukowski. Doar cu câteva picături mai mari de luciditate dintr-o mărturie niciodată verificabilă de la maturitate. Tot ceea ce făcea Caicedo, făcea încă din copilărie, încrezând orbește că adevărul, sau cel puțin oportunitatea de a trăi în deplină autenticitate, contrastează cu orice înșelăciune ulterioară, autoprovocarea sau îmblânzirea conștiinței.

Povești, eseuri, autobiografii, unele romane și chiar scenarii. Toate semnat de Andrés Caicedo continuă să vină până în zilele noastre cu acea trupă a unui autor mai mult decât a naibii de rebel cu singura cauză fundamentală: viața.

Top 3 cele mai bune lucrări ale lui Andrés Caicedo

Trăiască muzica!

Romanul de referință al acestui autor singular. Munca cu care se realizează acea conexiune dintr-o structură haotică uneori.

Muzica ca un fir care leagă totul, cu acel punct de salvare spre prisma foarte personală a autorului. Pentru ca sub forma este o excursie in orasul Cali care ajunge sa fie transmuta in orice alt loc, pentru ca in esenta este vorba de perceptii ale unui suflet nelinistit, axat pe experimental in orice domeniu. În cele din urmă, mărturia acestei treceri fără compromisuri prin lume ne trezește la acea autenticitate care transcende vremurile și care transformă tinerețea în momentul în care totul este pe deplin adevărat, fără măști sau artificii. Pentru cei mai puriști, lipsa unei structuri convenționale îi îndepărtează de valoarea umană a operei. Pentru cei care pur și simplu se deschid către literatură ca un canal intern, fără inconvenient formal.

Și da, am descoperit acea călătorie, prin droguri, până la îngrozitor, la frustrarea nihilistă a chimiei esențiale. Dar numai din acea luciditate amară ne putem acorda cu veridicitatea turbată a lui Caicedo care a ajuns să transcende din vremea lui până în zilele noastre cu banda sa de mituri. Încă o dată din local, din decorul cel mai cunoscut de autor și în care își mișcă cel mai bine personajele și chiar din referințele muzicale cele mai atașate autorului însuși, găsim acea transversalitate cu totul umanistă care se îmbină în lumea fiecărui cititor.

Trăiască muzică

Corpul meu este o celulă

O biografie postumă realizată din investigarea personajului, din salvarea a tot felul de scrieri ale autorului. Ca cea mai lungă scrisoare a unui atentator sinucigaș care mărturisește totul, cu mult dincolo de simpla mărturisire a unor motive superficiale.

Rezultatul trezește acea senzație ciudată de a citi despre o viață desăvârșită la douăzeci și cinci de ani, înaintea unor grupuri și mai recunoscute și mai obscure, precum cei 27, acei muzicieni care au părăsit scena la doi ani după Caicedo. În această carte apar îndoieli cu privire la adevărata voință de a muri în fața acelor instincte de supraviețuire ale fiecărei ființe vii, convertite în instincte raționale și spirituale de mântuire.

Chinul lui Caicedo se manifestă în tot ce a alcătuit cel care a compus această lucrare, Fuguet. Și până la urmă, alcătuirea reușită dintre hobby-urile lui Caicedo și viziunile lui asupra lumii atinge acea valoare autobiografică din care se vede persoana din spatele personajului, tremurul existențial, slăbiciunea, speranța printre fulgerări de luciditate orbitoare, căutări ale înșelăciunii comune în acela. proiecție care este cinematograful, alte vieți de trăit când propria este scufundată în gol.

Povești complete

Intensitatea briefului face posibil un alt fel de dezbracare a fiecarui autor aproape in varianta poetica. În sinteza poveștilor și poveștilor sunt mai evidente intenția narativă a fiecărui autor, căutările și dorințele lor.

Pentru Caicedo nu este nevoie să construiască un nou Macondo, Caliul său natal îi este suficient și are destule să transfigureze totul, pentru că fiecare oraș, fiecare loc sunt impresiile cu care fiecare pășește pe ele. În Calicalabozo unde rătăcesc multe dintre personajele din aceste povești Caicedo, viața apare cu intensitatea cuiva care se uită la ultima sa ușă, convins că a trăit totul, sau măcar tot ceea ce a meritat trăit.

Povești existențialiste cu imagini răsunătoare din rebeliune și nonconformism ca esență. Alienare în povești precum „El travesado” sau prima sa poveste „El ideal”. Speranța prost plătită în altele precum „Destinații fatale”. Un compendiu de multe alte povești care indică această evoluție între scenarii impuse care ajung să fie demolate ca trompe l'oeils pentru a ajunge să dezbrace viața.

Povești complete despre Caicedo
5 / 5 - (11 voturi)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.