A serotonina, da Michel Houellebecq

A serotonina, da Michel Houellebecq
cliccate libru

A letteratura nihilista attuale, vale à dì, tuttu ciò chì pò esse cunsideratu erede di u realisimu bruttu di Bukowski o di a generazione beat, trova in a creatività di un Michel Houellebecq (capace di schjattà a so narrativa sovversiva in diversità di generi) un novu canale per a causa di u sradicamentu romanticu passava per u setacciu di u disincantu è di l'eccessi.

Per chì questu sia u casu, u disincantatu da tuttu diventa un vitalisimu estremu, un vitalisimu chì ghjunghje à a so nemesi in a lucidità assoluta di a irrealizazione di i sogni.

Houellebecq ci prisenta in Serotonia, in a so digià ampia bibliugrafia d'autoaiutu per l'autodistruzzione di l'anima, un amicu Florent-Claude Labrouste, un paziente di sè in quellu stranu ambiente psichiatricu induve a chimica è a natura di u scuragimentu si nutriscenu l'altru senza sfumature di risoluzione pusitiva.

Ma ci hè bellezza in decadenza, senza dubbitu, perchè ci sò grandi verità in a lucidità accecante di a disfatta. Cù e so dosi necessarie di Captorix per affruntà u so naufragiu, Labrouste sopravvive à l'equilibru impussibule trà i desideri, sempre forte finu à u lacerazione, è a pesante certezza chì l'amore hè solu un colpu di chimica inaccessibile per un Labrouste chì ùn trova nè curaghju nè libido nè nunda chì pò cumpensà e carenze di u disincantu chì l'imbriaca à u fisicu.

A cosa migliore di u vitalisimu estremu chì Houellebecq pinta in sta storia hè chì offre un umore inaspettatu, neru è causticu chì vola sopra a tragedia cum'è a risata inaspettata à a vigilia, cum'è a scuperta di u grande truccu finale è a grande bugia chì vive pò esse. quandu qualchissia cum'è u poviru Labrouste pensa ch'ellu hè u primu à avè scupertu l'effettu finale.

À mezu à i ricordi di a so incapacità à amà, Labrouste attrae altri perdenti cum'è ellu, affascinati da a miseria, da a quale cunfluenza emergenu luminose è sinistre percezioni di u mondu.

Perchè u più tragicu di tutti hè chì Labrouste, o Houellebecq o quellu chì isse idee nantu à un mondu mai cusì abbandunatu di alcun Diu cum'è in questu XXI seculu, offre una idea di a mascherata generale. A verità di l'esistenza piatta daretu à un trompe l'oeil di felicità imposta.

Dopu una tale lettura, ùn ferma chè fidà a nostra propria pruduzzione di serotonina o a so ingestione artificiale, per cuntinuà à truvà u latu bonu di a tragedia, ancu ridendu di quantu simu pocu, ci amparanu cun un libru cusì cusì crudu quant'è hè necessariu.

Pudete avà cumprà u rumanzu Serotonin, u novu libru di Michel Houellebecq, quì:

A serotonina, da Michel Houellebecq
tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.