I 3 migliori libri di William Burroughs

L'ottantaquattru tacchi ch'ellu hà avutu William Burroughs Sò a manifestazione chjara chì, una volta riesciutu à abbandunà à Diu attraversu tutti i generi di eccessi, riesci à rende ti invisibile per ellu, è ùn more più chè un vechju omu puru. Se ùn mi cridite micca, ricordatevi Bukowski, chì hà guasi arrivatu à l'anni ottanta in una sfida costante à a medicina.

U casu di Burroughs hè più aberrante di quellu di Bukowski. Se un certu toccu di l'umanità hè qualchì volta distillatu da l'opera letteraria di u secondu, in Burroughs tuttu hè bughju è negazione. Contracultura à l'ultime cunsequenze, u nihilisimu è a ricerca di l'autodistruzione (chì, apparentemente, e so cellule s'opponevanu, resistenti à tutti i generi di pali violenti).

Hè vera chì ancu se a tendenza à a strada di a perdizione era dighjà ben marcata in Burroughs, a morte di a so moglia Joan Vollmer finì per declinà ancu di più. In gran parte perchè era quellu chì hà sparatu u so cervellu in qualchì ghjocu scemu. Ciò chì hè accadutu ùn hè mai statu cumpletamente chjaru. Ma u fattu l'accumpagnerà per sempre.

È sempre, hà scrittu. O forse precisamente per quessa. Nuddu pò campà trà dilusioni è demoni senza circà di tantu in tantu una finestra per ragione. In a rabbia è l'odiu scritti, in ogni frase, in ogni trama tortu, è in ogni scena depravata, Burroughs hà sopravvissutu un pocu.

3 Rumanzi Raccomandati da William Burroughs

Pranzu nudu

I scrittori di fantascienza ci presentanu distopia, futuri induve l'omu hè statu atrofiatu, alienatu ... Burroughs considera chì u presente hè dighjà quella distopia da a quale hè impussibile di fughje. A percezione di un mondu chjosu in un labirintu.

Summariu:"Pranzu nudu", unu di i rumanzi i più mitichi di a literatura americana, hè una discendenza in l'infernu di a droga è una dinunzia orribile è sardonica, onirica è allucinatoria di a sucietà d'oghje, un mondu senza speranza nè avvene. Burroughs tira e so frecce contr'à e religioni, l'armata, l'università, a sessualità, a ghjustizia currotta, i trafficanti di l'ingannimentu, u culunialismu, a burocrazia è a psichiatria rappresentati da u sinistru Dr.Benway, u grande manipulatore di e cuscenze, l'espertu in u cuntrollu Totale.

«Un libru di grande bellezza, cun un sensu di l'umuri salvaticu è murtale, imperturbabile è implacabile cum'è e tasse. Burroughs hè u solu scrittore americanu vivu pussibule pussibule da u geniu ".

Junkie

Chì Burroughs hà volatu nantu à u tragicu da u mumentu chì hà raghjuntu l'usu di a ragione finu à i so ultimi ghjorni cum'è octogenarian odiatu hè evidenti. Ma chì tuttu què ùn significheghja micca chì un umore, assolutamente neru, li scorra in certe occasioni, hè ancu vera.

A risa hè di rigalu, è di tantu in tantu pò nasce da i più ruvidi, macabri o gattivi. Soprattuttu in una mente senza alcun tippu di filtru morale cum'è quellu di Burroughs.

I vignaghjoli di Burroughs ùn saranu ancu salvati, in quantu sò simili à quelli chì ci anu toccu (i nostri) è quelli chì l'anu seguitati. Carne senza difesa, una roccia chì gira intornu à a strada, in i bars, per vede ciò chì accade, per vede ciò ch'ellu piglia. Arrubbendu i briachi in u metro, cridendu ch'elli sò partuti per sempre mentre mettenu l'ultimu. Perchè i drogami campanu definitivamente ogni ghjornu. Ogni generazione cuntribuisce i so addicti.

Quellu chì Burroughs riprisenta in stu rumanzu hè doppiamente sopravvivente, postu chì hè cumpostu da un staff chì hè surtitu vivu (l'avia da fà indemne, chì sciocchezza) da a Seconda Guerra Mundiale. Purtanu i so propri campi minati in i so bracci. Hè a fratellanza in ruvina chì apparisce ancu in altri tituli di quelli tempi, per esempiu in L'omu cù u bracciu d'oru, u rumanzu d'Algren è u filmu di Sinatra. Drogini in una cammisa bianca è un vechju blazer. I nostri eranu in tuta è fanny pack, bè, era à a fine, quandu eranu cunsumati da e bracce di a so mamma. Ma quandu aghju lettu stu rumanzu purtavanu sempre cazzi è scrucconi.

In i vignaghjoli di Burroughs, vogliu dì, in u modu chì a contanu, scorre una literatura chì ùn serà micca quella di Burroughs ma quella di u so tempu. Burroughs andrà subitu à un altru scrittu, ùn si lascerà micca intrappulà eccettu da ellu stessu è da ciò ch'ellu hà digià intrutu. Stu libru hè più vicinu à i so amichi chè à ellu. Hè abitata da a ghjente di On the Kerouac Road, è di u Howl di Ginsberg. Ma un drogamu ùn hà micca amici, è Burroughs era un scrittore solu.

Junkie

Queer

In un immensu perifferu, chì Burroughs definì più tardi cum'è l '"Interzone" è chì si estende da Mexico City à Panama, un alter ego di u scrittore, Lee, intreccia u so tissutu d'amore intornu à Allerton, un ghjovanu ambiguu, indiferente cum'è un omu. animale. Vaga per lochi di più in più sordidi, è in quelle escursioni ci dà u so umore assai neru.

Lee parte cù u so amicu in cerca di ayahuasca, una droga assoluta capace di dà un cuntrollu tutale di u cervellu, è per questa ragione assai bramata da a Russia è i Stati Uniti ... è da ogni amante. Sapete chì cù Allerton ùn puderete micca truvà ciò chì vulete, ma ùn pudete micca rinuncià. In questu rumanzu, quellu paisaghju allucinatore chì hè u mondu privatu di William Burroughs emerge per a prima volta.

Queer
5/5 - (8 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.