Per un amante di tuttu ciò chì tocca à u XIXu seculu cum'è mè, un autore cum'è VÃctor Hugo diventa un riferimentu fundamentale per vede u mondu sottu à quellu prisma romanticu tipicu di u tempu. Una perspettiva di u mondu chì si moveva trà l'esotericu è a mudernità , un tempu in quale e macchine generavanu ricchezza industriale è miseria in e cità affollate. Un periudu ind’è sti stissi cità coesistevanu u splendore di a nova burguesia è a bughjura di una classa obrera chì certi circoli prughjettanu in un tentativu cuntinuu di rivoluzione suciale.
Cuntrasta quellu Victor Hugo hà sappiutu capisce in a so opera literaria. Rumanzi impegnati in ideali, cun una intenzione trasformatrice in qualche modu è cun una trama viva, assai viva. Storie chì sò sempre lette oghje cù vera ammirazione per a so struttura cumplessa è cumpleta.
In u casu di VÃctor Hugo, Les Miserables era quellu primu rumanzu, ma ci hè assai di più da scopre in st'autore. Andemu ci.
3 rumanzi raccomandati da Victor Hugo
I miserabili
I capulavori ùn ponu micca esse cacciati da a so pusizione suprema. A grande cumpusizione literaria di Victor Hugo hè questu. Jean Valjean pò esse l'equivalente, in termini di u persunaghju literariu u più ricunnisciutu in un paese, à u nostru Don Chisciotte.
Un omu sottumessu à u pesu di a lege è di u mondu in quale hà campatu. Un caratteru per mezu di quale ci hè prisentatu cù a lotta antologica di u bè è u male, adattatu à u so mumentu storicu, ma facilmente estrapolatu à ogni mumentu di a nostra civilizazione.
Summariu: Jean Valjean, anzianu prigiuneru vint'anni incarceratu per avè arrubbatu un pezzu di pane, diventa un omu esemplare chì luttà contr'à a miseria è l'inghjustizia è chì s'impegna a so vita à a cura di a figliola di una donna chì duvia divintà prustituita. sopravvive, salve a zitella. Cusì, Jean Valjean hè custrettu à cambià i so nomi parechje volte, hè catturatu, scappa è riapparisce.
In listessu tempu, deve scappà u cumissariu Javert, un pulizzeru inflessibile chì u persegue cunvintu chì hà conti pendenti cù u sistema di ghjustizia. U cunfrontu trà i dui si face durante e rivolte di u 1832 in Parigi, induve, à e barricade, un gruppu di giovani idealisti si alzanu à l'armata in difesa di a libertà . È, frà tuttu què, storie d'amore, sacrifiziu, redenzione, amicizia, ...
Perchè u prugressu, a lege, l'à nima, Diu, a Rivuluzione francese, a prigiò, u cuntrattu suciale, u crimine, i fognari di Parigi, l'amore, l'abusu, a miseria, a ghjustizia... tuttu hà postu in u più Victor Hugo. vasta e famosa opera, Les Misérables.
Cronaca magistrale di a storia di Francia in a prima mità di u XIXmu seculu, da Waterloo à e barricate di u 1848, Victor Hugo circava vuluntariamente cù Les Misérables un genre literariu à misura di l’omu è di u mondu mudernu, un rumanzu tutale. Ùn in vanu, cunclude cusì : «... finu à ch'ellu ci hè ignuranza è miseria in terra, i libri cusì ùn ponu esse inutili »
L'ultimu ghjornu di un omu cundannatu à morte
A pena di morte ùn hè micca un prublema nantu à quale dilemmi etichi affaccanu solu oghje. A morte di un umanu à manu di un altru, malgradu a legge tramandata, hà sempre trovu cuntruversa. Victor Hugo l’hà trattatu in stu rumanzu.
Summariu: Un prigiuneru di morte anonimu decide di scrive l'ultime ore di a so vita in una spezia di ghjurnale. L'incertezza, a solitudine, l'angoscia è u terrore si seguitanu in una storia chì finisce ghjustu quandu l'esecuzione hè in traccia di accade.
Attraversu a suffrenza di u narratore, u rumanzu ricusa ogni valore pusitivu à a pena di morte: hè inghjustu, inumanu è crudele, è a sucietà chì l'applica hè responsabile di un crimine cum'è qualsiasi altru. Rumanzu d'analisi o di dramma intimu, cum'è definitu da u so autore stessu, hè in avanzu à u so tempu in l'usu di u monologu interiore, chì averà tantu sviluppu in a narrazione di u XNUMXu seculu.
U rè si divirtisce
A parodia hà sempre una intenzione trasgressiva, ancu cusciente per mezu di l'umuri sfacciati. VÃctor Hugo custruisce una parodia tragica, in cunfina cù u grottescu di Valle Inclán.
Summariu: U Rè hà Amusement, di Victor Hugo, hè un pezzu drammaticu di u primu ordine, è micca solu per u scandalu chì l'hà circundatu in a so premiere in u 1833, ma ancu per a descrizzione stretta di u so principale protagonista, u buffone Triboulet, è a manera magistrale in quale a so persunalità tortuosa tesse a trappula in quale ellu stessu cascà . Sta torsione si riflette in l'etimolugia di u so nome, triboler, chì in francese anticu significa turmentu, guai, qualcosa chì u nostru buffone ùn ferma mai di fà .
A missione di i burloni di a corte era più cumplessa ch'è solu burlesca, è ci sò prove chì anu esercitatu una funzione d'avvertimentu, mentre chì a so apparizione fora di canonicu (Triboulet hè gobbu) servia da contrappuntu à a normalità è sopratuttu à l'eccellenza di u veru mudellu, sia per arricchelu o per rallentallu.