I 3 migliori libri di u maravigghiusu Ray Loriga

Senza ghjunghje à u puntu di un lirismu disincantatu Charles Bukowski, una di e riflessioni più chjare di u realisimu bruttu in Spagna hè Ray Loriga, almenu in i so principii cum'è scrittore, perchè Ray Loriga attualmente scrive cù una sofisticazione formale maiò senza perde a so vulintà critica è a so intenzione caricata di sarcasmu. Cù quale, u realismu bruttu hè un labellu cumplementariu di l'autore in u so campu fertile altri autori in Spagna cuntinueghjanu à prodicà, cum'è Tomás Arranz cù u so rumanzu I tanti, influenzatu à turnu da u realismu bruttu cubanu di Pedro Juan Gutiérrez.

Ma cumu dicu, u currente Ray Loriga hè quella prospettiva di realismu bruttu, chì hà digià abbastanza ricchezza è interessu criativu, ma hè stata piena di grande dosi di mistieru di scrittore. Nè peghju ciò chì hà scrittu prima, nè megliu ciò chì hà scrittu avà. Tuttu và cù i gusti. Ma in u fondu hè una evoluzione laudable chì hè sempre apprezzata perchè implica l'evoluzione, l'esperimentazione, l'inchiesta, l'inquietudine è l'ambizione creativa.

E malgradu tuttu, i lettori di Loriga da u principiu ponu sempre rilevà è gode di i mutivi fundamentali di u scrittore. U cambiamentu di registru o di generu pò esse capitu cum'è un rinuvamentu tematicu o di stile, ma l'anima di u scrittore hè sempre quì. È sicuramente u fattu differenziale chì ti face piace un artista, chì sintonizassi cun ellu hè più marcatu da quella motivazione prufonda chì lascia a so impronta annantu à ogni persunaghju è ogni scena, in u modu di discrive è ancu in e metafore.

Top 3 rumanzi raccomandati da Ray Loriga

Cede

Un novu grande rumanzu, u più cumpletu finu à avà. A cità trasparente I caratteri di sta storia ghjunghjenu hè a metafora di tante distopie chì parechji altri scrittori anu imaginatu à a luce di e circustanze avverse accadute in tutta a storia.

Forse a distopia vene à presentassi à noi cum'è un rigalu induve ognunu si dumanda cumu sò ghjunti quì. E guerre sò sempre un puntu di riferenza per alzà quella sucietà viota, senza valori, dittatoriale.

Jument George Orwell y Huxley, cun Kafka à i cuntrolli di l'ambiente irreale o surreale. Un coppiu maritatu è un ghjovanu chì ùn pò truvà a so casa è chì hà persu u so discorsu facenu u viaghju dulurosu versu a cità trasparente. Anghjulianu i so figlioli, persi in l'ultima guerra.

U giuvanottu mutu, ribattizatu Julio, pò piattà in a so mutezza a paura di sprime sentimenti o forse aspetta solu u so mumentu di parlà. Stranieri in a cità trasparente. I trè caratteri assumenu u so rolu di cittadini grisgi adoctrinati da l'autorità currispondente.

A trama marca a distanza insondabile trà l'individuu è u cullettivu. A dignità cum'è unica speranza di stà sè stessu di fronte à a spazzatura di a memoria, l'alienazione è u viotu. Una cirtezza angusciata s’attacca à a vita di i persunagi, ma e fine sò scritte solu da sè stessu.

A literatura in generale, è questu travagliu in particulare, danu un sensu preziosu chì micca tuttu deve finì cum'è previstu, per u bè o per u peghju.

rendite ray loriga

Tokyo ùn ci ama più

Unu di l'ultimi rumanzi di l'autore chì ponu sempre esse etichettati sottu quella etichetta di a Generazione X. Una strana, intrigante, affascinante è ancu filosofica sfida futuristica chì sembra dà un toccu psichedelicu à u U Felice Mondu di Huxley.

Chimica liberatrice, agenti esogeni capaci di mudificà a memoria per u bè di u cunsumadore di droga chì u libera da culpabilità è rimorsu. Per esse felice avete da disumanizà, ùn ci hè altru. Hè logicu sì cunsideremu chì u scopu finale di l'umanu hè di nasce, di cumincià à respirà è di cunsumassi in u stessu ossigenu chì li dà a vita.

U rumanzu stessu narra u longu viaghju da i Stati Uniti à un paese asiaticu luntanu, una strada nova chì ci porta veramente à traversu precetti esistenzialisti nantu à ciò chì pudemu esse senza memoria. U viaghju hè fattu da un tippu assai particulare appesu à a droga è datu à l'amore liberu una volta chì u SIDA hè digià statu sterminatu da u mondu.

A surtita di stu rumanzu cù fundazioni di scienza finta in u 1999 indica a sensazione inquietante tipica di u cambiamentu di u millenniu (qualcosa cum'è l'effettu di u 2000 in u mondu literariu) è a verità hè chì si gode in quella esplorazione trascendentale nantu à u futuru , nantu à a cundizione umana, traume, droghe è cuscenza ...

Tokyo ùn ci ama più

Ogni veranu hè a fine

A malincunia pò vene quand'è tù sì sempre ghjovanu è, cù l'arrivu di l'estate, sapete chì ci sarà ancu di più. A nostalgia hè u dispiaciu di l'estate digià irrecuperabile in una manera o l'altra. Trà e duie sensazioni si movenu una multitùdine di parsunaghji di ogni ghjornu ma eccezziunale perchè s’aprenu in cerca di l’al di là di i visceri, induve l’emozioni di i termini scaduti è di i mumenti chì si ritrovanu in un passatu forse idealizatu ma sempre megliu chè u passatu ponu abbità. . È purtantu si tratta ancu di seconde chances, di schiacciate è di redutte d'emozioni chì ci ghjunghjenu ancu più intense quand'elle ùn sò più previste...

Qualchissia vole more. Ùn hè più ghjovana, è si dumanda à chì serve un altru ghjornu, ùn importa quant'ellu hè privilegiatu, divertente è gentile a so vita. Qualchissia vole amà. Ùn sapete micca di sicuru s'ellu si riciprocenu, se i vostri sentimenti seranu capiti, s'ellu avete ancu u dirittu di spressione. qualcunu viaghja Visita cità, spiagge, bars, feste esotiche, cabine à l'acqua induve pudete passà a notte beie è ride. Qualchissia illustra belli libri è qualcunu si cura di pubblicà.

Travaglianu senza fretta, cun ammirazione mutuale, cù una certa sensazione decadente di esiste in un mondu chì sparisce. Qualchissia hà avutu un seriu prublema di salute, s'alza pianu pianu, palpa a so robba è decide di prufittà di a seconda chance. Qualchissia piace, sveglia u desideriu, passa sempre per a vita di l'altri, surrisu, paga per cena. Qualchissia hè u megliu amicu è a persona preferita di qualcunu. Qualchissia vole more.

Ray Loriga narra l'abissi di sti parsunaghji, è cumpone una sinfonia annantu à l'amicizia, l'amore è a fine di a ghjuventù. Un rumanzu chì parla di a morte chì tosta a vita. Un rumanzu annantu à l'estate chì ferma sempre à guddà prima di l'inguernu.

Ogni veranu hè a fine

Altri libri consigliati di Ray Loriga

Parla solu d'amore

U sentimentu di scunfitta hè una di e fonti d'ispirazione più fertili per qualsiasi creatore. Da a felicità chì porta à l'innopia creativa, ùn deriva assolutamente nunda di valore.

È a verità hè chì u sintimu di disfatta hè assai tipicu di ognunu di noi, mortali cunnisciuti. A quistione hè di sapè sfruttà u massimu di quellu scunfitismu chì, paradossalmente, hè splusivamente creativu.

Stu rumanzu hè una alleguria à volte fatalista è qualchì volta glurificante di u creatore frustratu. Sebastián hè statu abbandunatu da u so cumpagnu, postu chì l'altra persona hà scupertu chì ùn vole micca rinunzià i so ghjorni à quellu tipicu abissu intellettuale di menti creative.

Almenu Sebastián crede chì questu hè u mumentu megliu per dà vita à u so Don Chisciotte particulare, un tippu chjamatu Ramón Alaya cundannatu à marchjà per e vaghe pagine di un pateticu rumanzu in traccia.

Eppuru di colpu tuttu si gira da u so scrivanu noioso, in una orbita particulare chì guvernerà nantu à u mondu sanu. Di stu rumanzu truverete grandi detrattori è assai altri lettori felici. Senza cunsiderà per contu meiu chì hè u so megliu travagliu, u piazzu à u terzu postu ...

5/5 - (13 voti)