Senza ghjunghje à u puntu di un lirismu disincantatu Charles Bukowski, una di e riflessioni più chjare di u realisimu bruttu in Spagna hè Ray Loriga, almenu in i so principii cum'è scrittore, perchè Ray Loriga attualmente scrive cù una sofisticazione formale maiò senza perde a so vulintà critica è a so intenzione caricata di sarcasmu. Cù quale, u realismu bruttu hè un labellu cumplementariu di l'autore in u so campu fertile altri autori in Spagna cuntinueghjanu à prodicà , cum'è Tomás Arranz cù u so rumanzu I tanti, influenzatu à turnu da u realismu bruttu cubanu di Pedro Juan Gutiérrez.
Ma cumu dicu, u currente Ray Loriga hè quella prospettiva di realismu bruttu, chì hà digià abbastanza ricchezza è interessu criativu, ma hè stata piena di grande dosi di mistieru di scrittore. Nè peghju ciò chì hà scrittu prima, nè megliu ciò chì hà scrittu avà . Tuttu và cù i gusti. Ma in u fondu hè una evoluzione laudable chì hè sempre apprezzata perchè implica l'evoluzione, l'esperimentazione, l'inchiesta, l'inquietudine è l'ambizione creativa.
E malgradu tuttu, i lettori di Loriga da u principiu ponu sempre rilevà è gode di i mutivi fundamentali di u scrittore. U cambiamentu di registru o di generu pò esse capitu cum'è un rinuvamentu tematicu o di stile, ma l'anima di u scrittore hè sempre quì. È sicuramente u fattu differenziale chì ti face piace un artista, chì sintonizassi cun ellu hè più marcatu da quella motivazione prufonda chì lascia a so impronta annantu à ogni persunaghju è ogni scena, in u modu di discrive è ancu in e metafore.
Top 3 rumanzi raccomandati da Ray Loriga
Cede
Un novu grande rumanzu, u più cumpletu finu à avà . A cità trasparente I caratteri di sta storia ghjunghjenu hè a metafora di tante distopie chì parechji altri scrittori anu imaginatu à a luce di e circustanze avverse accadute in tutta a storia.
Forse a distopia vene à presentassi à noi cum'è un rigalu induve ognunu si dumanda cumu sò ghjunti quì. E guerre sò sempre un puntu di riferenza per alzà quella sucietà viota, senza valori, dittatoriale.
Jument George Orwell y Huxley, cun Kafka à i cuntrolli di l'ambiente irreale o surreale. Un coppiu maritatu è un ghjovanu chì ùn pò truvà a so casa è chì hà persu u so discorsu facenu u viaghju dulurosu versu a cità trasparente. Anghjulianu i so figlioli, persi in l'ultima guerra.
U giuvanottu mutu, ribattizatu Julio, pò piattà in a so mutezza a paura di sprime sentimenti o forse aspetta solu u so mumentu di parlà . Stranieri in a cità trasparente. I trè caratteri assumenu u so rolu di cittadini grisgi adoctrinati da l'autorità currispondente.
A trama marca a distanza insondabile trà l'individuu è u cullettivu. A dignità cum'è unica speranza di stà sè stessu di fronte à a spazzatura di a memoria, l'alienazione è u viotu. Una cirtezza angusciata s’attacca à a vita di i persunagi, ma e fine sò scritte solu da sè stessu.
A literatura in generale, è questu travagliu in particulare, danu un sensu preziosu chì micca tuttu deve finì cum'è previstu, per u bè o per u peghju.
Tokyo ùn ci ama più
Unu di l'ultimi rumanzi di l'autore chì ponu sempre esse etichettati sottu quella etichetta di a Generazione X. Una strana, intrigante, affascinante è ancu filosofica sfida futuristica chì sembra dà un toccu psichedelicu à u U Felice Mondu di Huxley.
Chimica liberatrice, agenti esogeni capaci di mudificà a memoria per u bè di u cunsumadore di droga chì u libera da culpabilità è rimorsu. Per esse felice avete da disumanizà , ùn ci hè altru. Hè logicu sì cunsideremu chì u scopu finale di l'umanu hè di nasce, di cumincià à respirà è di cunsumassi in u stessu ossigenu chì li dà a vita.
U rumanzu stessu narra u longu viaghju da i Stati Uniti à un paese asiaticu luntanu, una strada nova chì ci porta veramente à traversu precetti esistenzialisti nantu à ciò chì pudemu esse senza memoria. U viaghju hè fattu da un tippu assai particulare appesu à a droga è datu à l'amore liberu una volta chì u SIDA hè digià statu sterminatu da u mondu.
A surtita di stu rumanzu cù fundazioni di scienza finta in u 1999 indica a sensazione inquietante tipica di u cambiamentu di u millenniu (qualcosa cum'è l'effettu di u 2000 in u mondu literariu) è a verità hè chì si gode in quella esplorazione trascendentale nantu à u futuru , nantu à a cundizione umana, traume, droghe è cuscenza ...
Ogni veranu hè a fine
A malincunia pò vene quand'è tù sì sempre ghjovanu è, cù l'arrivu di l'estate, sapete chì ci sarà ancu di più. A nostalgia hè u dispiaciu di l'estate digià irrecuperabile in una manera o l'altra. Trà e duie sensazioni si movenu una multitùdine di parsunaghji di ogni ghjornu ma eccezziunale perchè s’aprenu in cerca di l’al di là di i visceri, induve l’emozioni di i termini scaduti è di i mumenti chì si ritrovanu in un passatu forse idealizatu ma sempre megliu chè u passatu ponu abbità . . È purtantu si tratta ancu di seconde chances, di schiacciate è di redutte d'emozioni chì ci ghjunghjenu ancu più intense quand'elle ùn sò più previste...
Qualchissia vole more. Ùn hè più ghjovana, è si dumanda à chì serve un altru ghjornu, ùn importa quant'ellu hè privilegiatu, divertente è gentile a so vita. Qualchissia vole amà . Ùn sapete micca di sicuru s'ellu si riciprocenu, se i vostri sentimenti seranu capiti, s'ellu avete ancu u dirittu di spressione. qualcunu viaghja Visita cità , spiagge, bars, feste esotiche, cabine à l'acqua induve pudete passà a notte beie è ride. Qualchissia illustra belli libri è qualcunu si cura di pubblicà .
Travaglianu senza fretta, cun ammirazione mutuale, cù una certa sensazione decadente di esiste in un mondu chì sparisce. Qualchissia hà avutu un seriu prublema di salute, s'alza pianu pianu, palpa a so robba è decide di prufittà di a seconda chance. Qualchissia piace, sveglia u desideriu, passa sempre per a vita di l'altri, surrisu, paga per cena. Qualchissia hè u megliu amicu è a persona preferita di qualcunu. Qualchissia vole more.
Ray Loriga narra l'abissi di sti parsunaghji, è cumpone una sinfonia annantu à l'amicizia, l'amore è a fine di a ghjuventù. Un rumanzu chì parla di a morte chì tosta a vita. Un rumanzu annantu à l'estate chì ferma sempre à guddà prima di l'inguernu.
Altri libri consigliati di Ray Loriga
Parla solu d'amore
U sentimentu di scunfitta hè una di e fonti d'ispirazione più fertili per qualsiasi creatore. Da a felicità chì porta à l'innopia creativa, ùn deriva assolutamente nunda di valore.
È a verità hè chì u sintimu di disfatta hè assai tipicu di ognunu di noi, mortali cunnisciuti. A quistione hè di sapè sfruttà u massimu di quellu scunfitismu chì, paradossalmente, hè splusivamente creativu.
Stu rumanzu hè una alleguria à volte fatalista è qualchì volta glurificante di u creatore frustratu. Sebastián hè statu abbandunatu da u so cumpagnu, postu chì l'altra persona hà scupertu chì ùn vole micca rinunzià i so ghjorni à quellu tipicu abissu intellettuale di menti creative.
Almenu Sebastián crede chì questu hè u mumentu megliu per dà vita à u so Don Chisciotte particulare, un tippu chjamatu Ramón Alaya cundannatu à marchjà per e vaghe pagine di un pateticu rumanzu in traccia.
Eppuru di colpu tuttu si gira da u so scrivanu noioso, in una orbita particulare chì guvernerà nantu à u mondu sanu. Di stu rumanzu truverete grandi detrattori è assai altri lettori felici. Senza cunsiderà per contu meiu chì hè u so megliu travagliu, u piazzu à u terzu postu ...