3 i migliori libri di Margaret Atwood

Militante suciale è scrittore. U canadianu Margaret Atwood alterna è combina e so duie attività cù u listessu livellu di impegnu. Un autore chì cultiva una narrazione variata è sempre preziosa, muvendusi in ligna cù i so inizi puetichi ma sempre avant-garde, capace d'esse guidatu da trame è avvicinamenti realisti per stupisce subitu cù storie di autenticu scienza.

A inquietudine creativa dice assai di qualsiasi creatore. A cosa faciule hè l'etichettatura, u stagnamentu. Ma in più di u fattu chì, à longu andà, stà in un spaziu unicu pò esse controproducente di fronte à u ballast di e etichette, u spiritu creativu stessu diventa indebulitu, accoglie, stagna in a stessa storia cuntata ripetutamente.

Probabilmente u so caratteru di attivista suciale rende impussibile di pusizioni cunfortu in quantu à a narrazione di st’autore, sempre finisce per surpristà è rende più difficiuli a tendenza di i critichi è di i lettori à l’incastellatura. Dittu chistu, cum'è sempre, andaraghju in i so trè rumanzi cunsigliati.

3 Rumanzi Raccomandati da Margaret Atwood

U conte di a serva

Hè sempre eccitante truvà una trama di finta scienza in un autore rinumatu. Feminisimu è Futurisimu. Distopia è critica suciale.

Summariu: In The Handmaid's Tale, Margaret Atwood, autore canadiana premiata cù u Premiu Principe d'Asturie per a Letteratura 2008, u Premiu Booker è altri premii literarii impurtanti, immagina una dittatura abitata da donne sterili.

Stu fattu, inseme cù a persistenza di e classi suciali è u primatu di u maschile, dà nascita à a cunsiderazione di e donne in termini di a so pussibilità riproduttiva è, specificamente, di mantene a predominanza di a classa alta chì guverna a sucietà. The Handmaid's Tale hè statu fattu in un filmu cun grande successu è hè di sicuru unu di i so rumanzi più cunnisciuti.

U CONTU DI A CAMERCIALE

Alias ​​Grace

L'omicidiu pò esse ghjustificatu?... Ùn mi riferite micca à un accostu sottu u statu attuale di e nostre società più civilizzate. Si tratta piuttostu di circà una sorta di drittu naturali, quantunque remotu in u tempu, chì puderia ghjustificà a morte di un omu. Attualmente ricorremu à u fattu chì l'odiu è a vendetta ùn sò micca sentimenti chì ponu purtari à un cumpurtamentu moralmente accettabile, ma à un certu puntu, sottu a legislazione primaria di qualchì urganizazione umana basica, questu duverebbe esse u casu, solu cumpensà cù a vostra propria vita se avete pussutu fà male ...

U cunflittu, tuttu cunflittu, hè oramai istituzionalizatu. A ghjustizia applica a lege, e regule per ogni casu. Ma a ghjustizia hè ancu sughjettiva. È ci seranu quelli chì ùn vedenu mai chì alcuna ghjustizia di l'omi collettivamente li possa pagà per un dannu causatu. Ùn alzu micca un dibattitu gratuitu dopu à stu libru uriginale di u 1996.

Hè piuttostu una cosa di u grande autore Margaret Atwood, chì hà sappiutu trasfurmà una vera testimunianza in l'emblema di l'equilibriu impussibule trà vera ghjustizia è moralità. Grace Marks, à i so teneri 16 anni, hè stata cundannata à prigiò à vita. L'annu hè u 1843 è a Ghjustizia ufficiale hè dighjà armata abbastanza da truvà a punizione in a prigiò à vita di Grace. Ma avia digià pigliatu a so ghjustizia. Quella chì u so core dittava.

Forse si tratta di un assassinu viscerale, senza scrupuli, affettu da una certa psicopatia ... Solu anni dopu, u duttore Simon Jordan s'avvicina di Grace in cerca di risposte. A zitella pò avè un perdonu. Hè ciò chì facenu alcuni novi loobys, per caccià l'etichetta di punizione perpetua per a zitella in modu chì li possinu cuncede una seconda chance. Tuttu dipenderà di ciò ch'ella pò vulè cumunicà. Quantu mi dispiace. Da a so presenza davanti à u mondu cum'è donna matura è luntanu da i dimònii chì a pudianu pussede ...

Ma ciò chì Simon Jordan principia à scopre mette tuttu in capu. Forse Grace ùn puderia mai dì a verità. Forse l'hà dettu è ùn anu micca vulsutu ascultalla ... Una verità inquietante farà u so passaghju per mezu di a mediazione di u duttore Simon Jordan. È i fundamenti di a sucietà tremeranu à u sonu di un terramotu per e cuscenze.

AKA GRACE

Testamentu

Senza dubbio Margaret Atwood hè diventatu un icona di massa di u feminisimu u più rivindicativu. Principalmente per via di a so distopia da The Handmaid's Tale. È hè chì parechji decennii dopu à a scrittura di u rumanzu, a so introduzione à a televisione hà ottenutu quell'effettu inaspettatu di l'ecu ritardatu.

Di sicuru, l'oppurtunità di pinsà a so calva per cunsiderà una seconda parte. È sicuru ancu i suggerimenti inalienable per una continuazione in a calligrafia di u grande autore di a storia. A quistione hè di ottene u dirittu è di salvà quella critica disgraziata chì e seconda parte ùn sò mai boni. Qualcosa di più tipicu di u nostalgicu appiccicatu à l'opera originale cù una vucazione per a critica sommaria di ogni sequenza.

A parte puramente narrativa ci porta più di un decenniu dopu a storia originale. A Republica di Galaad continua à dittà norme, cumpurtamenti, credenze, duveri, obblighi è pochissimi diritti per i cittadini sottumessi è, soprattuttu, e donne cittadine.

Sutta a paura, l'abusu cuntinueghja à esse permessu, ancu s'è i tentativi di insurgenza, in particulare da e donne, assai più affettate da u sinistru guvernu, crescenu in sacchetti crescente versu un annunziu declinu di Gilead. Là induve ci sò e donne capaci di discernisce, trà i lattice di a paura, a so vulintà più forte pò dà a speranza.

Benintesa, e trè donne chì formanu u triangulu singulare, venenu da strati suciali assai diversi; da i più favuriti, privilegiati è cumprumessi cù u regime, à i più insurgenti è ancu bellicosi, si riuniscenu per finisce per affruntà ogni tipu di cunflitti, ancu cun elli stessi.

Trà i trè, Lydia si distingue principalmente cù u so rolu dicotomicu trà a moralità prevalente è l'etica più umanistica chì serve per disegnà quellu misteru di ciò chì pò finalmente accadere prima chì Galaad sia solu un vagu ricordu di u peghju, qualcosa chì pò sempre diventà, u murale finale di tutta distopia cù sedimentu.

Testamentu

Altri libri di Margaret Atwood ...

U sumente di a strega

A cosa migliore di Margaret Atwood hè chì, indipendentemente da assumere una qualità letteraria per sé, finirà sempre per sorprendervi in ​​a trama o in a forma. Innovatrice per u so travagliu, Margaret si reinventa cù ogni novu libru.

En a sumente di a strega entramu in a pelle di Félix, un vuluntariu dedicatu à a causa di a recuperazione di i detenuti attraversu u teatru.

Nunda di megliu chè Shakespeare è nunda di megliu chè A Tempesta per quelli "perdenti" di scopre i Caliban dentru ma ancu l'Ariel. Nè Calibanu ùn era tantu male, nè Ariel pò finisce per esse felice in u so servilismu assolutu. Sò dui caratteri antagonisti in a grande opera di Shakespeare, vi n'arricurdate? Un figliolu di a strega Sycorax è l'altru cundannatu da a stessa è infine fattu schiavu da Prosperu.

Felix vole circà a sintesi, u megliu di mischji per quelli prigiuneri à circà un equilibriu in a so umanità senza rinuncià à a so ribellione cum'è istintu di difesa, cum'è un bisognu di cambiamentu.

E nostre azzioni, l'azzione di quelli chì anu finitu cù e so osse in prigiò ponu sempre purtà à culpabilità è cunvinzione. È micca sempre e privazioni di libertà o e cundanne più severe si trovanu in i quartieri di prigiò ...

A preparazione di a pezza da fà da i prigiuneri, per a quale Félix si dà, hè ancu una prova di ciò chì sò i so interpreti è ciò ch'elli anu lasciatu daretu, d'opportunità, di vendetta è di cuscenza.

A vita hè un paradossu, una cuntradizzione. Quandu pudete manghjà u mondu ùn avete micca idea da induve cumincià, quandu puderete, ùn simu micca appetitosi. Finimu per esse cunsumati cusì in un materialisimu cavu. Avà è digià in i tempi di Shakespeare ...

Ma i prigiuneri di u prufessore Félix anu da amparà una lezzione da elli stessi. A scuperta di l'essere, di u foru interiore, di a battaglia trà u bè è u male ùn pò cunduce chè à a pace interiore.

Ma nimu hè liberu di ricadere in u più sanguinariu umore di vendetta, mancu u prufessore Felix stessu ...

U Seed's Witch, da Margaret Atwood

L'assassinu cecu

Una storia in una storia. L'avvenimenti terribili chì emergenu da a narrazione principale danu origine à una specie d'introspezione per i novi caratteri. In ghjiru à a malfattuta Laura cunniscimu a so ghjente a più vicina. E storie chì cunverghjenu ma ùn participanu micca à u listessu destinu sò cusì tessute inseme.

L'esperienze cumune ùn anu micca da definisce duie persone diverse. Si sà digià chì u celu di qualcunu pò esse l'infernu d'altru. Mentre avanzemu in l'approcciu intimu, entremu in u stessu Canada di l'autore, un paese chì ùn hè statu assai menu influenzatu in u periodu di entre guerre.

Summariu: Pocu dopu à a fine di a Siconda Guerra Mundiale, una vittura cade da un ponte è una ghjovana donna chjamata Laura si ne more. Malgradu u fattu chì l'avvenimentu tragicu sia vindutu à l'opinione publica cum'è un accidente di trafficu data l'importanza di u nome di famiglia di u mortu, hè assai probabile chì sia un suicidiu.

Qualchì tempu dopu, a so surella Iris rammenta a so zitiddina in u Canada cunvulsivu trà e guerre è ricustruisce a storia di a dinastia ricca à a quale appartenenu, marcata da episodi scuri è turchi. In u rumanzu di Margaret Atwood ci hè un altru rumanzu scrittu da unu di i prutagonisti, chì à u turnu cuntene un altru narrativu.

L'assassinu cecu
4.8/5 - (12 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.