Culumnistu, scrittore, cronistu, narratore, biografu, pueta, lirikistu musicale è saggistu. Tuttu ciò chì intraprende BenjamÃn Prado dà una spezia di tinta epica da u cutidianu. A so maestria di u linguaghju è e so risorse simboliche per fà vede l'anecdoticu è u simplice, simpliciamente trasforma è eleva a descrizzione più elementare o quellu ditagliu chì scappa à l'osservatore mediu.
Benintesa, hè quì chì risiede a qualità di un bon narratore ... In una cunferenza di un scrittore, l'aghju intesu dì chì i scrittori sò tippi rari, incapaci di ricurdassi duv'elli anu lasciatu e chjave, ma assai capaci di apprufundisce in i dettagli, induve a mutivazione finisce per esse riflessa l'ultima di qualsiasi scena in quellu grande rumanzu chì hè a vita.
BenjamÃn Prado Hè unu di più di quellu gruppu privilegiatu di scrittori chì sapi truvà sempre novi focus d'attenzione per sublimà una realità chì altrimenti faria acque in i mari di rutina.
In una cumunione perfetta trà a lingua più pupulare è a più opportuna di metafore, BenjamÃn embellishes a forma è streamlines a sustanza. Probabilmente, sta capacità u porta à traversu a so particulare carriera littiraria chì ora si tratta di a ficzioni è sguardi dinò à a storia biugrafica (mi ricordu, per esempiu, u casu di «Ancu a verità «, Scritta in tandem cun JoaquÃn Sabina stessu).
Senza dubbitu un virtuosu di i nostri ghjorni chì tutti ponu è devenu leghje per assaghjà a literatura cù a guarnitura reale di a vita di strada.
Top 3 libri consigliati di BenjamÃn Prado
Stima
Ùn hè mai male di ricurdà ciò chì ci hè ghjuntu cù l'ultima crisa ecunomica, ancu s'è a ripetizione di l'errori hè qualcosa innata à una pulitica di cortu termine cum'è quella chì avemu davanti.
U puntu hè chì in stu rumanzu, in u quale Juan Urbano (l'alter ego di l'autore) assume u compitu di scrive a vita è l'opera di MartÃn Duque, in un eserciziu trà l'expiazione di i peccati è l'egocentrismu.
Ebbè, a verità hè chì u sgiò Duque riprisenta l'avidità chì ci porta à ognuna di e crisi chì u liberalismu nutrisce. Juan Urbano investiga u persunaghju, pruvendu à adattà a verità à una literatura almenu cundiscendente cù a so vita è u so travagliu ...
Attraversu e dumande di u prufessore Juan Urbano, ci presentanu riflessioni profonde, inevitabili una volta chì a forza di u linguaghju simplice è accattivante di l'autore finisce sempre per spruzzà u lettore.
Stu rumanzu hè una fonte inesauribile di critiche di i nostri tempi, cù scherzi magnetichi, cun frasi chì esaltanu u dettagliu di e più grande cuntradizioni chì sustenenu tanti aspetti di a nostra sucietà .
I trenta cognomi
À novu Juan Urbano hè un caratteru singulari da BenjamÃn Prado, un alter ego chì hà servitu cum'è ghjurnalistu in culonni lucali di u ghjurnale El PaÃs è chì più tardi hà pigliatu una vita nova è più piena in a narrativa fittizia di l'autore.
U fattu hè chì Juan Urbano, prufessore di literatura à tempu parziale, ritorna in Los trenta Cognomi.u literariu.
E avventure precedenti di Juan Urbano eranu: Persone cattivi chì camminanu, Operazione Gladio è Ajustamentu di i conti, trè storie chì presentanu un Juan affruntatu in e particularità sociali è pulitiche di i nostri ghjorni in Spagna.
In questa occasione, grazia à u so prestigiu digià ricunnisciutu cum'è investigatore, hè ingagiatu per investigà una branca di famiglia bastarda di una famiglia putente. U rifiutu iniziale di i zitelli illegittimi pò suscità a curiosità di discendenti legittimi assai dopu.
Chì diventerà di a figliola extracunjugale di quellu bisavu? Una parte di a famiglia, a più umana è curiosa, prova à truvà u ramu persu di l'arburu genealogicu.
Mentre chì l'altru partitu, più praticu è pocu datu à e riunioni eccentriche chì ponu purtà solu à lotte patrimuniali, hè radicalmente oppostu. U prublema hè chì à a fine a ricerca ùn hè micca solu orientata versu una pussibule riunione trà i curiosi è l'umani.
In a storia chì cunnetta cù quellu missiavu è u so slip sessuale, sfondemu in e radiche di e famiglie tradiziunali, suscitate da l'imprese ombrosi di un passatu induve u culunialismu ghjustificava tuttu, ancu e più grande inghjustizia...
Gattiva ghjente chì marchja
In questu rumanzu l'autore tocca unu di l'episodi i più sinistri è inumani di a nostra storia recente. È vede chì a guerra è a dittatura sò abbastanza alienanti per a nostra memoria cullettiva.
Ma ci sò sempre dittaglii chì sguillanu u peghju trà i peghju. Attraversu u caratteru di un maestru chì investiga un scrittore, guardemu in u mondu crudele di furti di zitelli chì hè accadutu in u nostru paese durante a guerra è a dittatura è chì hà righjuntu a cifra di 30.000 casi!
Quelli furti ùn ponu esse capiti chè in una sucetà vile, sottu à un quadru induve parsunaghji scuri, ancu di prisenza publica immaculata, stabilirianu canali sinistri cù quali sviutavanu i pance è i piani di vita...
BenjamÃn Prado hè, cum'è scrittore, una scuperta accolta. Leghje I trenta cognomi è in più di amparà assai di a storia recente è micca tantu, a so storia hè divertente è prufonda à parti uguali. Félicitations à l'auteur.
Hè senza dubbitu unu di questi autori à scopre. Soprattuttu in a so storia di narratore ibridu, da quì è culà , trà cronache è finzioni ...