I migliori libri di Jerome Loubry

Ùn ci hè più nunda à leghje fred vargas oa Pierre Lemaitre per mira à u noir francese cum'è unu di i più originali in u mondu. Jérôme Lubry pari di puntare versu quellu stessu orizzonte, invitanduci à u so particulare campionu di crimine è a pulizza in tuttu tintu di un tonu più scuru s'ellu hè pussibule grazia à i so paisaghji putenti.

Perchè tuttu hà una spezia di puntu goticu fattu in Loubry chì diventa stranamente vicinu. Cum'è s'è tù avissi a truvari lu munnu trasfurmatu quannu esci. Impressioni chì decostruisce ciò chì hè reale, scumpressendu l'avvenimenti in un puzzle lurid è lugubre. Nunda ominous pare mai vera. Tuttu u crudele pare cum'è una deviazione da a natura umana. Ma a verità hè chì l'ombra s'appoghjanu sempre è da quì Loubry ci porta e so trame cume eredite da quellu Poe sempre à u sogliu trà a ragione è a pazzia.

Puderia esse un hibridu. O piuttostu si tratta di impurtà un fondo di terrore cullatu in a scusa di u casu attuale. U crimine va sempre più luntanu in i rumanzi di Loubry per ghjunghje à una dimensione di tensione psicologica sconvolgente.

I rumanzi più cunsigliatu di Jérôme Loubry

Le sorelle Montmort

Un rumanzu chì à volte mi ricurdava quellu gioiellu Stephen King chjamatu Disperazione. A cosa più ragiunate per fà hè di attraversà una cità chjamata cusì cù a vostra vittura senza firmà in tuttu. Ma i disgrazii succedenu quandu avete menu bisognu. È qualchì volta hè ancu scrittu in u destinu chì ci vole à finisce per ghjunghje per tuffà in u più prufondu è u più scuru di l'essere. U peghju di tuttu, u populu di Stephen King almenu hà digià avvistatu di a so natura nantu à u segnu d'entrata.

Julien Perrault hè statu numinatu capu di a pulizza di Montmorts, una piccula cità isolata cù un accessu praticamente impussibule, cunnessa cù u mondu da una sola autostrada. Montmorts ùn hè per nunda ciò chì Julien avia imaginatu. Luntanu da esse l'ultimu locu abitatu prima di ghjunghje à a fine di u mondu, hè un locu opulente, cù strade impeccable è dotatu di un sistema di surviglianza di punta.

In ogni casu, ci hè qualcosa in tuttu questu, in a strana tranquillità di u locu, chì ùn si mette micca bè, forse hè a siluette sempre omnipresente di a muntagna o e voci è superstizioni chì perseguite l'abitanti di u locu, o i morti chì marcatu, longu fà, a so storia. Un rumanzu d'orrore psicologicu chì suscita un anticu misteru intornu à a caccia di streghe, è chì porta à una escalazione senza precedente di omicidi è viulenza in una cità induve nunda ùn hè mai accadutu.

Le sorelle Montmort

U rifugiu di Sandrine

Ùn ci hè un labirintu peghju chè quellu di a memoria. Perchè à u costu di sguassà certi ricordi, a mente hè capace di discrìviri i più strani è i più sbalorditi vicini. Forse Sandrine s'aspittava à scuntrà una eredità suggestiva. Forse era solu curiosità. U puntu hè chì a ricerca di e vostre razzi chì sò più attaccati à a terra pò significà qualchì volta di cumincià à scavà a vostra propria tomba.

Sandrine, ghjurnalista di un ghjurnale lucale di Normandia, riceve a nutizia di a morte di a so nanna, Suzanne, chì ùn hà mai scontru in a vita. Sandrine viaghjà à l'isula induve a so nanna campava per cullà tutte e so cose. U locu hè abitatu da e persone chì sò ghjunte in l'isula versu a fine di a Siconda Guerra Munniali per travaglià in un campu d'estate per i zitelli chì e so famiglie eranu soprattuttu affettate da a guerra.

Ore dopu à a so ghjunta in l'isula, Sandrine s'avvisa chì i lucali piattanu qualcosa, è uni pochi di ghjorni dopu trovanu Sandrine chì vagava per una di e spiagge, i so vestiti macchiati da u sangue di l'altru, è murmurendu sciocchezze. Per capisce a verità, l'ispettore Damien Bouchard duverà sfondà in u passatu è in a memoria di Sandrine, mettendu in ghjocu a sanità di Sandrine è a so propria.

U rifugiu di Sandrine
5/5 - (8 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.